Copilul nu mai vrea la școală. Ce se poate ascunde în spatele refuzului școlar și cum trebuie să gestioneze părinții situația
Uneori dimineața devine brusc un câmp de luptă, cu dureri de burtă care apar exact înainte de plecare, plânsete, refuz categoric de a se îmbrăca sau de a ieși pe ușă.
Pentru mulți părinți, primul instinct este să interpreteze acest comportament drept încăpățânare, dar de cele mai multe ori, refuzul de a merge la școală nu este despre capricii, ci despre o suferință pe care copilul nu știe încă să o pună în cuvinte. Refuzul școlar diferă de absenteismul clasic. Copilul nu evită școala din dezinteres sau din dorința de a face altceva, ci pentru că prezența acolo îi provoacă o stare de disconfort emoțional real, anxietate, teamă, iar uneori poate avea chiar simptome fizice precum dureri de cap, greață sau palpitații. Oamenii de specialitate care au studiat acest fenomen au observat că în spatele refuzului se ascund rareori motive simple. De cele mai multe ori este vorba despre o combinație de factori, precum anxietate de separare, anxietate socială, hărțuire din partea colegilor, presiune legată de performanța școlară sau, în cazuri mai puțin frecvente, dar mai grave, un eveniment traumatic pe care copilul nu l-a procesat.
Anxietatea rămâne cel mai frecvent motiv întâlnit de specialiști la copiii care refuză școala. Uneori vorbim despre o frică specifică, de un anumit profesor, de o situație socială, de a fi separat de părinte pentru mai multe ore, iar alteori despre o stare mai difuză de neliniște, pe care copilul o simte fără să poată explica exact de ce. La polul opus, dar mult mai rar întâlnit, refuzul școlar poate fi și un semnal că în trecutul recent al copilului a avut loc un eveniment care i-a zdruncinat sentimentul de siguranță, o hărțuire severă, un incident violent petrecut chiar în incinta școlii sau o altă experiență care întrunește criteriile unei traume psihice. În aceste situații mai grave, tabloul clinic poate semăna cu cel descris de clinica-hope.ro la tulburarea de stres posttraumatic, coșmaruri, retrăirea evenimentului, evitarea oricărui stimul asociat cu locul sau situația traumatizantă, și necesită evaluare de specialitate, nu doar discuții și încurajări la nivel de familie.
Un studiu desfășurat pe copiii care refuzau constant să meargă la școală a arătat că motivele emoționale și tulburările de anxietate reprezintă cele mai frecvente cauze identificate la evaluarea psihiatrică. Reacția părinților în primele săptămâni contează enorm pentru evoluția ulterioară a situației. Forțarea copilului să meargă la școală, fără a înțelege ce se întâmplă de fapt, riscă să adâncească anxietatea și să transforme fiecare dimineață într-o luptă. La fel de problematică este însă și acceptarea absenței prelungite fără nicio intervenție, aceasta poate întări convingerea copilului că evitarea este singura soluție posibilă, făcând reîntoarcerea la școală tot mai dificilă cu fiecare săptămână care trece. Echilibrul corect presupune o discuție calmă cu copilul, fără presiune, urmată de o colaborare strânsă cu școala și, atunci când refuzul persistă mai mult de câteva zile sau se agravează, o evaluare psihologică sau psihiatrică de specialitate.
Foto: Pexels
