Motivația și punctele forte nebănuite ale persoanelor cu ADHD
Acronimul ADHD reprezintă tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție, dar acesta este de fapt un termen umbrelă. Dacă suntem mai familiarizați cu termenul tulburare de deficit de atenție sau ADD, nu suntem singurii. În Marea Britanie, ADD este încă în uz și în SUA, ADD cu sau fără hiperactivitate a fost terminologia preferată înainte de 1987, când s-a trecut la ADHD.
În ciuda numeroaselor diferențe dintre copiii și adulții cu tulburare de deficit de atenție (ADHD sau ADD), există o similitudine împărtășită de aproape toți. Deși au dificultăți cronice considerabile în a se organiza și a începe multe sarcini, concentrându-și atenția, susținându-și eforturile și utilizând memoria de lucru pe termen scurt, toți cei diagnosticați cu ADHD tind să aibă cel puțin câteva activități sau sarcini specifice pentru care nu au dificultăți în exercitarea acestor funcții într-un mod normal sau extraordinar.
În 1996, neurologul Joseph LeDoux, Ph.D., a publicat The Emotional Brain, o carte care evidențiază importanța centrală a emoției în funcționarea cognitivă a creierului. El a subliniat că emoțiile — în cea mai mare parte emoțiile inconștiente — sunt motivatori puternici și critici importanți ai gândirii și acțiunilor umane. Această înțelegere a rolului esențial al emoției în toate aspectele motivației și comportamentului uman nu a fost integrată în mod adecvat în gândirea actuală despre ADHD. Emoțiile, pozitive și negative, joacă un rol critic în funcțiile executive:
- inițierea și prioritizarea sarcinilor
- susținerea sau schimbarea interesului sau a efortului
- menținerea gândurilor în memoria activă
- alegerea de a evita o sarcină sau o situație
Mulți oameni se gândesc la emoții ca implicând doar sentimente conștiente, limitate la senzații de tristețe, furie, plăcere, îngrijorare și așa mai departe, de care o persoană este pe deplin conștientă și, în general, capabilă să le identifice. Neuroștiința a arătat că sentimentele conștiente sunt doar o mică parte din gama variată de emoții care operează în fiecare persoană pentru a motiva funcțiile executive. Neurologul Joaquin Fuster, MD, a subliniat, “Adesea, emoțiile inconștiente intră în conflict și ne determină să acționăm în moduri care sunt incompatibile cu intențiile noastre conștiente și pe care le recunoaștem. Un amalgam de emoții conflictuale este adesea implicat în eșecul nostru de a face sarcini pe care credem că vrem să le facem sau în implicarea directă sau indirectă în acțiuni pe care credem în mod conștient că nu vrem să le facem.”
Inconsistența în motivație și performanță este cel mai enigmatic aspect al ADHD-ului. Se pare că și copilul și adultul cu această tulburare, care poate arăta o motivație puternică și se poate concentra foarte bine pentru anumite sarcini, ar trebui să fie capabil să facă același lucru pentru majoritatea celorlalte sarcini pe care le recunosc ca fiind importante, nu? Dacă este să privim mai îndeaproape, putem spune că aceasta este o problemă simplă de lipsă a voinței. Cu toate astea, ADHD nu este o chestiune de voință, ci este o problemă care are legătură directă cu biochimia creierului. Când indivizii cu ADHD se confruntă cu o sarcină care este cu adevărat interesantă pentru ei (nu pentru că cineva le-a spus că ar trebui să fie interesant, ci pentru că este interesant pentru ei în acel moment) percepția conștientă sau inconștientă schimbă chimia creierului instantaneu. Acest proces nu se află sub control voluntar.
Citeste continuarea pe ClinicaAproape.ro.
Clinica Aproape – Permite-ți să fii bine!
Tel: 0722187700
Mail: contact@clinicaaproape.ro
Facebook: https://www.facebook.com/clinica.aproape
ID 45075861 | Adhd © Rawpixelimages | Dreamstime.com
