Ca parinti suntem pusi de multe ori in situatia de a alege. Cum sa reactionam cand copilul face ceva ce noua ni se pare “deplasat”? Corectam comportamentul sau il ignoram?
Iata ce ne sfatuieste Rebecca Wolfenden, 1-on-1 coach la EmpoweringParents.
Cand copilul meu avea trei ani, il duceam la masina in picioarele goale. Nu conta ca afara era frig, ploaie sau zapada. El voia sa mearga descult. Inainte de asta, in casa era haos. N-ar fi vrut pentru nimic in lume sa se incalte, iar pentru mine era frustrant sa port acest razboi al incaltarii. Pana intr-o dimineata cand mi-am spus: “Ce am de castigat?”. L-am luat descult pana la masina. El a fost fericit, iar eu mai putin nervoasa, mai ales ca, la gradinita, a vrut sa se incalte fara probleme.
Si atunci mi-am dat seama ca renuntarea mea ne-a facut tuturor vietile mai usoare. I-am dat voie copilului meu sa aiba un comportament care nu-mi place, dar pe care am ales sa-l ignor. Am inteles ca a fi parinte nu inseamna a fi perfect. Ca parinte nu trebuie sa “repari” tot.
Poate fi destul de coplesitor sa vrei sa “repari” o multime de comportamente ale copilului tau. Cu energia irosita in aceste actiuni, uneori fara a obtine rezultatul dorit, poti realiza multe lucruri cu adevrat utile.
Dar cum alegi “bataliile”? Cum stii ce comportament sa ignori si ce sa corectezi?
Vei sti toate aceste lucruri daca iti raspunzi sincer la urmatoarele intrebari:
– Ce se va intampla daca ignor acest comportament?
– Chiar trebuie sa ma concentrez pe acest comportament?
– Ce as putea face cu energia irosita incercand sa corectez acest comportament?
– Daca as vedea acest comportament la copilul vecinului cum m-as simti?
Astfel vei putea alege mult mai usor fara sa te concentrezi pe ce ar putea spune altii, ci pe ceea ce este cu adevarat important pentru copilul tau si pentru tine.
Autor: Rebecca Wolfenden
Sursa: EmpoweringParents.com
Foto: pexels.com
