Shop
Ultimele 100 de articole

7 tipuri de parinti toxici. Te recunosti?

06 februarie 2018, , Vizualizări: ...
parinti toxici - sfatulparintilor.ro - pixabay=com - teddy-2711675_1920

Jobul de parinte a fost intotdeauna jobul cel mai plin de frustrari, bucurii, reusite, dar si obstacole de pe pamant. Nu ai nevoie de CV sau studii inalte, insa iti asumi responsabilitatea uriasa de a face si forma o noua fiinta umana si, cand sa zici  ca, in sfarsit, te-ai cam prins cum trebuie facute lucrurilecopiii s-au facut mari si au plecat de acasa!

 

Afla aici totul despre EVALUAREA NATIONALA 2018.

 

Conform expertului in parenting de la GalTime.com, viteza cu care se schimba lumea de vreo 20 de ani incoace a dus la modificari importante si in stilurile de parenting si multe dintre noile stiluri nu sunt deloc benefice copiilor. Sigur ca ii iubim, dar uneori tiparele noastre de comportament fata de ei incalca toate regulile impamantenite si indelung verificate de crestere a unui copil cu caracter puternic, echilibru, sanatate emotionala si siguranta de sine. De fapt, aceste stiluri toxice de parenting sunt responsabile in parte pentru propriile noastre sentimente de insatisfactie, neliniste si neincredere in propriul stil de parenting, dar si pentru numarul tot mai mare de copii stresati si dezechilibrati emotional.

 

 

1. Parintele “closca”

Cocolosesti copiii, esti mereu cu ochii pe ei si te repezi sa inlaturi orice obstacol le-ar putea iesi in cale

 

Parintii de acest gen le sufla mereu in ceafa copiilor si nu se dau in laturi de la nimic cand vine vorba de copiii lor. Le termina ei temele, le fac si refac referatele si dau navala sa-i salveze cand apare orice problema, oricat de mica. Atentie: un copil care a fost intotdeauna salvat si supravegheat in fiecare secunda ar putea avea probleme in a-si dezvolta calitati cruciale in viata, cum ar fi increderea in sine, capacitatea de a lua decizii si cea de a gasi solutii la probleme.

Cum sa-ti schimbi stilul: Invata sa fii implicat in viata copilului, dar fara sa exagerezi pana la a ajunge deranjant. Astfel, el isi va dezvolta independenta si, intr-o zi, va putea sa se descurce si singur. Incepe prin a identifica sarcinile pe care copilul le poate prelua, cum ar fi sa-si fac singur micul dejun sau pachetelul pentru scoala, ori sa-si puna rufele murdare in cosul de rufe. Invata-l cate UN lucru o data si, cand copilul l-a invatat, retrage-te si lasa-l sa se descurce, nu-i sufla tot timpul in ceafa. Explica-i noua regula: Gata cu pretextele ca sa nu-ti faci treburile si gata cu asteptarea sa te salvam noi. Si respecta-ti si tu noul motto: Nu fa niciodata pentru copil ceea ce copilul poate face singur.

 

 

2. Parintele lui Einstein

Iti obligi copiii sa invete mult prea devreme pentru varsta lor cognitiva si pentru nivelul lor de dezvoltare

 

E normal sa vrei, ca parinte, sa-ti vezi copilul exceland intr-un domeniu sau mai multe, insa acum multi parinti au ambitia sa creasca super-copii si tin mortis ca fiul sau fiica lor sa fie superiori din punct de vedere intelectual celorlalti copii. Ce conteaza ce spun studiile, specialistii si deceniile de experienta despre ce e potrivit pentru varsta si etapa de dezvoltare a copilului tau? Parintii de acest gen insista, obliga, pun presiune pe copil ca sa acumuleze cat mai multe succese, realizari, trofee, premii, stimulente, etc., dupa care sunt innebuniti de grija ca nu cumva copilul sa nu fie cel mai bun la… orice. Nu e timp pentru joaca: fiecare ora a copilului trebuie umpluta cu meditatii, cursuri suplimentare, activitati intelectuale, invatatat si studiat. Insa rezultatele acestui stil de parenting nu sunt placute: stresul, anxietatea, perfectionismul, depresia si trisatul la teste nu au fost niciodata la niveluri atat de ridicate in randul copiilor ca acum.

Cum sa-ti schimbi stilul: Invata sa apreciezi capacitatile si talentele naturale ale copilului tau si adapteaza-ti stilul de parenting la etapa de dezvoltare a copilului, nu la cum vrei tu sa fie copilul. Cand vrei sa-ti verifici deciziile si actiunile, apeleaza la testul banda elastica: imagineaza-ti ca tii o banda elastica tare cu cate un capat in fiecare mana si intreaba-te daca asteptarile tale nu cumva intind potentialul copilului dincolo de limitele sale, riscand sa-i distrugi respectul de sine. De exemplu: vrei ca fiul tau sa fie Cristi Chivu cand el e interesat mai mult de colectionat timbre. Sau insisti sa-ti tii fetita in clasa de copii superdotati desi face un efort urias ca sa tina, cat de cat, pasul. Sigur ca e de datoria ta sa valorifici potentialul copilului, dar trebuie sa-i recunosti si limitele, altfel risti ca banda elastica sa plesneasca. Si citeste ghidurile pentru parinti in care sunt explicate etapele dezvoltarii copilului.

 

 

3. Parintele “tzac – pac”

Te bazezi pe solutii rapide ca sa rezolvi temporar o problema, in loc sa faci o schimbare adevarata, de durata.

 

Suntem toti obositi, grabiti, vrem sa ne usuram viata sai sa rezolvam totul cat mai repede, inclusiv problemele de disciplina ale copiilor. Am face orice ca sa ne convingem copiii sa se poarte bine, cu conditia ca rezultatul sa fie IMEDIAT! Asa ca apelam la avertismente tip “Ai doua cartonase galbene! Al treilea va fi rosu si ai sa ti-o iei!” sau “Ti-am zis de doua ori, a treia oara nu-ti mai spun!” ca sa preintampinam o criza de nervi a copilului. Sau facem calendare mari, de perete, pe care lipim buline albe si negre, sau rosii si albastre sau smiley face sau fata trista, in functie de comportamentul copilului in fiecare zi. Sau ii promitem copilului jocul mult-ravnit daca se poarta frumos si ii dam bani pentru fiecare nota buna. Problema e ca strategiile pe termen scurt nu-i invata pe copii decat sa se poarte bine pe baza de amenintari, bani sau mita. Sigur, iti aduc liniste in casa aproape intotdeauna si pe loc, insa asta nu inseamna ca copilul a invatat un tipar de comportament bun, nu inseamna ca s-a schimbat ceva fundamental. Si de aceea majoritatea copiilor nostri recad in vechile modele de comportament urat, iar noi ajungem si mai descurajati, si mai epuizati.

Cum sa-ti schimbi stilul: Trebuie sa fii constient ca ai de invatat metode de disciplina eficiente, care sa iti ajute copilul sa inteleaga ce a gresit si cum sa repare lucrurile. Intreaba-ti intotdeauna copilul: “Spune-mi ce ai facut gresit?”, “De ce n-ar fi trebuit sa faci asta?” si “Cum ai sa procedezi data viitoare intr-o situatie ca asta?”. Nu presupune niciodata ca copilul a inteles ce are de facut, mai ales daca e mai micut – fa-ti timp si joaca impreuna cu el o mica sceneta care sa redea o situatie similara si el sa inteleaga cum trebuie sa se comporte. Scopul tau e sa iti ajuti copilul sa invete sa se poarte bine chiar si in absenta ta!

 

 

4. Parintele “de gasca”

Pentru tine, sa fii considerat “cool” de copil e mai important decat sa impui limite, reguli sau sa spui NU.

Aproape jumatate dintre parintii din ziua de azi recunosc ca in adancul sufletului isi doresc sa fie cei mai buni prieteni ai copilului lor si nimic nu strica o prietenie mai rapid decat cuvantul “NU”. Nu suportam gandul ca am putea lua o decizie care sa ne faca nepopulari in ochii copilului, ca am putea sa le refuzam ceva sau (Doamne fereste!) sa ii disciplinam, daca asta le-ar provoca acestora cel mai mic resentiment fata de noi. Insa copiii au nevoie de un parinte care sa stabileasca reguli si limite si sa nu stearga granita dintre amici si adulti. In plus, incapacitatea noastra de a ne refuza copiii nu ii ajuta deloc sa devina oameni responsabili, siguri pe ei, puternici si plini de compasiune. In loc de asta, cream ceea ce multi cred ca e cea mai razgaiata si prost-crescuta generatie din toate timpurile.

Cum sa-ti schimbi stilul:Invata sa impui limite si reguli clare si ferme si pricepe ca lucrul de care are nevoie cel mai mult copilul tau este un parinte, nu un prieten. Incepe prin a te gandi care sunt valorile cele mai importante pentru tine si care sunt lucrurile pe care nu le tolerezi la copilul tau. Formuleaza un set de reguli ale casei, anunta copilul care sunt acestea si afiseaza-le undeva cat mai vizibil. Daca iti alegi bataliile, renuntand la lucruri marunte si punand in scris lucrurile cu adevarat importante, ai mai multe sanse sa fii consecvent in impunerea noilor reguli si e mult mai probabil ca fiul sau fiica ta sa adopte acele reguli ca fiind noul sau tipar de comportament. Si astfel tu redobandesti controlul.

 

 

5. Parintele “accesoriu”

Iti masori valoarea personala si succesul in functie de reusitele copilului tau

In ultimele decenii si-a facut aparitia Sindromul Copilului Trofeu, cu care ne putem lauda. Fiecare realizare oricat de mica, fiecare nota, fiecare pas facut pe patine fara sa-si dea cu stangu-n dreptul si fiecare pasa precisa la baschet sunt motive de lauda pentru parintii “accesoriu”, iar acesti parinti adora sa impartaseasca aceste realizari cu toti cunoscutii. Sa se laude cu copiii e pentru aceti parinti dovada propriei valori, dar daca acel copil are un esec sau primeste o nota mai mica de 10, nu poate insemna decat ca parintele a dat gres intr-un fel sau altul. Asta e din cauza ca pentru parintele “accesoriu” copilul e extensia propriilor dorinte, nevoi si vise. Acest stil de parenting starneste un spirit competitiv nesanatos intre parinti si genereaza niveluri imense de vinovatie si stres daca avem impresia ca copilul nu se ridica la inaltima asteptarilor noastre, astfel incat copilul ajunge, la randul lui, sa simta ca ne-a dezamagit. Daca acest gen de parenting continua, identitatea copilului ajunge sa fie in pericol si rezulta o co-dependenta nesanatoasa, in care atat parintele cat si copilul isi masoara valoarea unul in functie de celalalt.

Cum sa-ti schimbi stilul: Invata sa-ti privesti copilul ca pe o persoana unica, seaparata de tine. Schimbarea pronumelui de la “eu” la “tu” cand il lauzi este un prim pas foarte simplu. Astfel, accentul nu mai cade pe mandria si aprobarea ta pentru realizarile copilului si ii mareste copilului increderea in propria valoare. In loc sa ziciSunt foarte mandru!”, spune “Cred ca esti mandru de cat ai muncit pentru aceasta realizare!”. Deasemenea, incurajeaza copilul sa constientizeze propriile eforturi, care au dus la realizarile lui, astfel incat mandria lui de sine sa nu depinda de laudele tale: “Nu te-ai lasat si ai rezolvat problema aceea. Nu uita sa te feliciti pentru ca nu te-ai dat batut!”.

 

6. Parintele paranoic

Esti obsedat sa-ti protejezi copilul de absolut orice i-ar putea afecta bunastarea fizica sau psihica.

Bineinteles ca siguranta copilului e una din principalele prioritati ale oricarui parinte, dar in zilele noastre, din cauza faptului ca suntem bombardati minut de minut de informatii infricosatoare, de la copii care se sinucid pana la carnea cu hormoni sau existenta unor maladii misterioase, toti tindem sa ne supraveghem copiii ceva mai atent, sa ii tinem un pic mai pe langa casa, sa ii protejam mai mult… uneori ajungand la extreme: “Nu mai fa asa! Poti sa te lovesti!”, “Nu te indeparta!”, “Nu pune mana acolo! Are microbi!”. Insa frica permanenta de pericole care “s-ar putea” sa iti ameninte copilul se transmite si acestuia. De fapt, cu cat strangem mai mult plasa de siguranta in jurul copiilor, cu cat devenim mai obsedati de pericole care l-ar putea paste, cu atat mai nevrotici si mai nesiguri pe ei devin si copiii. Nu e, deci, de mirare, micutii de azi sunt mai stresati decat copiii oricarei alte generatii.

Cum sa-ti schimbi stilul:Trebuie sa inveti sa te relaxezi un pic. Invata sa constientizezi cand devii exagerat de protector, astfel incat copilul sa aiba o sansa sa invete sa faca fata vietii. Invata sa-ti controlezi temerile ca sa nu le transmiti copilului. Incepe prin a-ti invata copilul o expresie / fraza pozitiva pe care sa si-o spuna cand incepe sa-si faca griji, ceva precum: “N-am de ce sa ma tem!” sau “Nu-mi fac griji!” sau “Pot sa ma descurc!”. Exersati impreuna “formula magica” pana cand copilul invata s-o foloseasca singur. Mai mult, exersand impreuna, inveti si tu formula si te va ajuta sa-ti tii pentru tine temerile, in loc sa le reversi asupra copilului.

 

 

 

7. Parintele “din planul doi”

Renunti la influenta ta asupra copilului, permitand ca pe prim plan in viata lui sa fie influentele externe, printre care si presa, publicitatea, etc.

 

Computere, Wii, YouTube, jocuri video, TV, Ipod-uri, celulare, Facebook… toate acestea au ajuns sa fie conectate direct la creierul copiilor nostri in medie 7 ore pe zi. De fapt, multi dintre copiii peste opt-zece ani petrec cea mai mare portiune din orele cand sunt treji conectati la un gadget sau la net. Si toate acele ore insemna mai putin timp petrecut fata in fata cu noi, parintii lor. Din clipa in care acceptam un rol secundar in ochii copiilor nostri, incepem sa ne pierdem puterea, iar cultura populara de masa ne ia locul. Astfel, copilul tau devine vulnerabil la factori si influente externe, mai inclinat sa se lase calauzit si ghidat de alte persoane decat de tine si mai supus riscului de adopta valorile altora, nu pe ale familiei sale.

Cum sa-ti schimbi stilul: Trebuie sa realizezi ca tu ai cea mai mare influenta asupra valorilor, atitudinilor si comportamentului copilului tau. Si tot tu ai cuvantul decisiv cand vine vorba sa-l protejezi de comportamente riscante. Cauta si gaseste modalitati de a te implica mai mult in viata copilului tau si de a ramane implicat. In saptamana care urmeaza, noteaza cat timp petrece familia ta la televizor, la calculator, jucand jocuri video sau dand sms-uri. Hotaraste un numar de ore acceptabil pentru a sta “conectati” si apoi stabileste “perioade unplugged”, precum mesele in familie sau anumite momente din zi. Anunta, afiseaza si respectati cu totii cu sfintenie acele perioade.

 

 

Cateva trucuri care sa te ajute sa schimbi lucrurile si sa ramai increzator

Primul pas, cel mai greu, a fost facut: ai recunoscut ca trebuie sa-ti schimbi stilul de parenting. Iata cateva trucuri care sa te ajute pe parcursul acestui proces.

 

Ia provocarile pe rand. Nu te coplesi si nu-ti coplesi nici copilul incercand sa schimbi prea multe tipare de comportament deodata. Daca-ti concentrezi energia pe cate un obiectiv, vei reusi sa-l atingi. Orice calatorie incepe cu UN singur pas.

 

Tine un jurnal al evolutiei tale. Recitind notitele luate vei reusi sa vezi tipare de comportament (si progrese!) pe care poate nu le-ai remarcat.

 

Marcheaza intr-un calendar momentele cand te-ai comportat asa cum iti doresti. Daca planul tau e eficient, vei observa o scadere treptata a numarului de momente cand ai recazut in vechile tipare toxice si vei sti ca planul functioneaza. In plus, te va ajuta sa nu te abati de la plan timp de 21 de zile (atat dureaza spun specialistii ca dureaza sa se formeze un nou tipar comportamental).

 

Cauta sprijinul altor parinti in situatii similare. Intalniti-va regulat. Vei constata ca si alti parinti au probleme asemanatoare, ceea ce e intotdeauna o usurare. In plus, va puteti impartasi experientele, reusitele si tentativele esuate, ajutandu-va astfel in a realiza schimbarea dorita.

 

Una dintre cele mai importante sarcini in viata este sa ne ajutam copiii sa devina fiinte umane fericite, increzatoare in sine si cu suflet generos. Nu exista implinire mai mare decat aceea de a sti ca ai schimbat pentru totdeauna in bine viata copilului tau! Tot ce iti trebuie e rabdare, echilibru, cateva strategii si, mai presus de toate, incredere in propriile instincte. La urma urmelor, nimeni, absolut nimeni, nu iti cunoaste copilul mai bine decat tine!

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , ,

Loading...
Scrie și tu
Nu necesită conectare click aici pentru toate intrebarile
Aboneaza-te
la Newsletter-ul zilnic
Primeste pe mail noutatile Sfatulparintilor.ro. Citeste politica de confidentialitate.

Recomandări

Cele mai noi

Vezi cele mai noi 100 de articole

Cele mai citite din categorie

Meniu