Stiti care era problema cu modul acesta de gandire? Nu eram atat de puternic si nu aveam nicio idee cum sa-mi gestionez sentimentele. Trebuia sa plang dupa acel bebelus? Ar trebui sa-l consider un bebelus? Este inteligent sa discut asta cu sotia mea care trece atat prin dureri fizice cat si mentale? Mie, ca barbat, imi este permis sa fiu suparat pentru ce s-a intamplat? Nu stiam raspunsul la aceste intrebari si nu cunosteam pe nimeni care sa ma poate lamuri asa ca am preferat sa ignor situatia.
Asa cum va imaginati asta a fost o gresala. O eroare care a pus presiune pe mariajul nostru si pe care am rezolvat-o abia dupa ce am fost de acord sa mergem la un consilier pe probleme de cuplu si am inceput sa scriu online despre gandurile care ma incercau in legatura cu pierderea sarcinii.
Abia atunci am gasit oamenii cu care sa vorbesc despre acest subiect. Am intalnit, online, barbatii de pretutindeni care au trecut prin aceleasi experiente. Mi-am dat seama ca mult mai multe cupluri, decat mi-am imaginat, s-au confruntat cu pierderi de sarcina si, in sfarsit, am realizat ca nu sunt singur. Acest lucru a fost o adevarata usurare pentru mine.
<<Intr-o lume precum cea actuala discutarea unor probleme de acest gen nu trebuie sa ne departeze ci sa ne apropie. Creeaza intelegere si toleranta si ofera sperante. Speram ca impartasirea experientei noastre le va oferi oamenilor aceeasi speranta pe care am simtit-o noi si speram ca mai multi oameni sa se simta confortabil si sa-si impartaseasca experientele lor>>, a scris Zuckerberg.
Oricine are momente de amaraciune in viata. Insa respect si aspreciez dorinta lui Zuckerberg de a detalia momentele grele prin care au trecut din cauza pierderii de sarcina astfel incat sa-i ajute pe altii care experimenteaza acelasi lucru. Cu cat includem mai multi barbati in aceasta conversatie cu atat mai bine”.
Sursa: time.com
Citeste continuarea: 1 2
