Rugăciuni la pierderea sarcinii cu voie sau fără de voie. Canonul pentru pruncii avortați și Acatistul pentru pruncii avortați

CANONUL DE POCĂINȚĂ

Acum așază-te dacă poți în genunchi; iar de nu poți, stai cu capul plecat și cu multă luare aminte și, cu adâncă părere de rău pentru păcatul pe care l-ai săvârșit, spune acest canon de pocăință, nădăjduind în iubirea de oameni și în iertarea Preamilostivului Dumnezeu, Care nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu.

Cântarea I

Pripela:

Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă! (Această scurtă chemare rostește-o înaintea fiecăreia dintre primele două rugăciuni ale fiecărei cântări, cerând din toată inima mila lui Dumnezeu.)

Răstignitu-Te-ai pe Cruce de bunăvoie, Hristoase, să mântuiești pe cei căzuți de bunăvoie în întunericul păcatelor. Mărturisesc că eu însumi Te-am răstignit și pruncul pe care mi l-ai trimis cu nemărginită dragoste, cu nemărginită nepăsare și ură, morții l-am dat. Vrednic sunt de osândă. Ard de viu în focul conștiinței și nu am unde să fug de la fața mâniei Tale. Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă.

Uscatu-m-am precum smochinul neroditor, însumi rodul cel viu l-am sfărâmat. Auzi-mă, Doamne, nu mă lepăda pe mine după dreptate, ci mă acoperă și mă îndreaptă pe mine, cel cu totul neputincios și strâmb și fără glas întru apărarea mea.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Omule împietrit și întunecat de noroiul păcatelor, nu zăbovi în somnul adânc al conștiinței, ci văzând sabia atârnată deasupra capului tău, trezește-te ca să plângi faptele tale cu amar.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Maica lui Dumnezeu Preacurată, întinde-mi mâna mie celui sărac de toată bunătatea și mă oblojește pe mine, cel greu vătămat de puroiul rănilor nenumărate ce-mi brăzdează sufletul, inima și cugetul.

Cântarea a III-a

Lovește piatra inimii mele cu toiagul milostivirii Tale, Doamne, ca să izvorască apa pocăinței în pustiul învăpăiat al răutății și necredinței mele și să încolțească în sufletul meu tot gândul bineplăcut Ție.

Străin și împovărat umblu pe pământ și însemnat de stigmatul păcatelor mele celor grele. Auzi, suflete al meu, sângele pruncului tău cum strigă către Domnul și te trezește și te pocăiește de faptele tale cele rele.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Vai mie, înnegritului suflet! Viața îmi pare ca o noapte nesfârșită, trezitu-m-a dogoarea iadului și strigătul mut al pruncului de dincolo de mormânt mi se înfige în inimă. Ridică-te, suflete al meu, din amăgirea cea împietrită și agață-te de poala milostivirii dumnezeiești, rugând pe Domnul să te poarte, peste abisurile deschise să te înghită, către limanul pocăinței.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Iartă-mă, Stăpână, pe mine cel nesocotit și răzvrătit împotriva voii celei sfinte a Fiului Tău. Nu mă lăsa pe mine cel căzut, ia-mă sub Acoperământul Tău și mă mântuiește din pierzarea sigură.

Cântarea a IV-a

Măsura nelegiuirii nu poate fi tâlcuită de limbi omenești. Precum Ponțiu Pilat mintea și-a spălat mâinile, adică gândurile, de sub povara uciderii, iar ca și poporul evreu, sufletele părinților tăi au zis: „Răstignește-L. Sângele Lui asupra noastră”. Suflete al meu, învârtoșat și înghețat în iarna patimilor, pocăiește-te de faptele tale cele rele.

O, iubire alungată! Nu te voi mai vedea niciodată! O, cutremur și spaimă de pedeapsa ce atârnă asupra capului meu! O, talant pe veci îngropat! Vai! Vai! Inima mea ca un cărbune stins s-a înnegrit. Nu întârzia, suflete al meu, ci acum, înainte de a pieri ca fumul, caută mai vârtos mântuirea și te pocăiește pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Scoală-te, omule ticălos și leneș, care ai îngropat chipul lui Dumnezeu sădit în tine sub murdăria păcatelor. Acum e clipa pocăinței. Smerește-te ca tâlharul de-a dreapta și, cerând mai vârtos îndurare, roagă-L pe Domnul să te pomenească întru Împărăția Sa.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Preacurată Maică și Fecioară, în inima ta sabie am înfipt, șiroaie de lacrimi ai vărsat pentru pruncii cei fără de apărare. Ci, cu dumnezeiasca milă insuflată de Fiul Tău, îndură-te de mine, cel neîndurător, și mă mântuiește din toată boala sufletească și patima trupească.

Cântarea a V-a

O rază din dumnezeiasca strălucire a coborât, prin mila Celui Preaînalt, să primăvăreze după o menire tainică și sfântă viața cea trecătoare. Vai mie! Mi-am astupat ochii cu noroiul grijilor și al patimilor, iar mâinile fărădelegii în întuneric au lucrat. Pocăiește-te, suflete al meu, căci ceasul înfricoșătoarei Judecăți se apropie.

O, icoană străpunsă! O, mâini pătate de sânge nevinovat! O, nepăsare înghețată a sufletului! Vai! Vai! Un întuneric dens, o lavă a durerii cuprinde sufletul ucigașilor de prunci. Inima mi se clatină, conștiința e un colos care fără de veste mă apasă cu mustrări și mintea se zbate în ghearele vrăjmașilor nevăzuți. Dă-mi, Doamne, inimă înfrântă și smerită și mă scoate pe mine, cel deznădăjduit, din Egiptul patimilor, cu mâna Ta cea atotputernică.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Pocăiește-te, suflete al meu, și măcar în ultimul ceas leapădă voia cea rea, după cum darul lui Dumnezeu l-ai lepădat și templul Lui cel sfânt l-ai necinstit. Bate și strigă, lăcrimează și suspină către Domnul să te dezlege din lanțurile întunericului.

Și acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu:

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, scapă-mă pe mine, cel rănit și sângerând, de cursa întinsă mie de vrăjmașii nevăzuți și în care nebunește m-am aruncat cu voia mea cea stricată. Du rugăciunile mele nevrednice și sărace Fiului Tău și mijlocește mie, celui bogat în păcate, îndurare, că la Dumnezeu toate sunt cu putință.

Citește continuarea aici.

Citeste continuarea: 1 2 3 4 5