Povești de adormit copiii: Probleme prin padure
Zi de toamnă în pădurea din apropiere. Frunzele cădeau uşor, animalele se pregăteau de vremea rea. Vulpea din povestea noastră face acelaşi lucru: strânge provizii de teama iernii care se anunţă lungă şi grea.
Şi cum aducea ea ciuperci, seminţe şi fragi, ca o gospodină adevărată, uite cum îi cad labele din faţă exact în groapa săpată pe post de magazie! A încercat sa iasă de acolo, dar nu ştiu cum reuşise de se înţepenise în aşa hal. S-a zbătut, a tras, a încercat şi un smuls, numai că părea imposibil să se elibereze din propria-i capcană.
Mare noroc că pe acolo trecu un iepure. Care văzând vulpea răsturnată în groapă, începu să râdă:
– Ce-ai păţit vecină vulpe?
– Lasă întrebările şi ajută-mă să ies! i-a răspuns roşcata furioasă.
Iepurele n-a stat pe gânduri, s-a prins de coada vulpii şi a început să tragă. O dată, de două ori, de trei ori, nimic. Părea un blocaj acolo şi nu avea idei cum să-i vină de hac. A plecat aşadar după ajutoare, găsind îndată pe bătrânul urs. Care auzind de un animal în dificultate, imediat şi-a pus mintea şi muşchii la treabă. Iepurele s-a prins de coada vulpii, ursul de cea a iepuraşului, şi dă-i! Şi tragi! Pe vulpe o durea deja dosul, iar labele tot în groapă îi stateau.
L-au strigat pe bursuc. Care a venit cât a putut de repede, astfel încât ursul şi iepurele au apucat să-şi povestească între timp vacanţele avute în ultimii cinci ani şi toate problemele digestive recente. Acesta era şi cam puturos, dar măcar a venit cu o altă abordare: să ungă vulpea cu ceva grăsime şi astfel minunea se va întâmpla.
Dar vedeţi blestemăţie că tot n-au reuşit. Ba acum coada vulpii era alunecoasă, de nu mai puteau să o apuce cum trebuie!
A venit şi lupul, curios de zarva din zonă. Acesta a propus un sistem sfori și legături, dovedit nefuncţional.
L-au chemat pe arici să o înţepe puţin pe spate, dându-i astfel un nesperat impuls. A venit chiar şi cerbul, care a încercat să o ridice cu coarnele lui impunătoare. Bufniţa cea înțeleaptă a prezentat trei planuri complexe de acţiune care implicau ba pârghii, ba macarale construite din pietre şi crengi, ba vehicule cu tracţiune animală multiplă.
Veveriţa a încercat să o ajute aruncând cu ghinde în ea. Pasămite vulpea nervoasa ar putea sa iasă şi singură din groapa în care căzuse. Ba chiar, povestesc cei care au fost de faţă, a sosit la locul accidentului un leu imens, ajuns prin părţile locului în interes de serviciu tocmai de pe meleaguri africane! Acesta a încercat să o ia de ceafă cu dinţii lui puternici şi să o scoată din încurcătură.
Dar nimic nu părea a funcţiona. Deja vulpea se gândea că nu mai apucă zilele în care să se bucure de proviziile făcute. Iar ceilalţi erau îngroziţi că atâtea animale puternice şi luminate nu reuşeau să dea de cap unei probleme atât de banale. Se spune că trei zile şi trei nopţi a durat zbaterea lor.
Până când un vânător s-a nimerit să treacă prin apropiere. Văzând el toate animalele strânse la un loc, într-o nefirească prietenie, nu i-a venit să creadă. De uluire a tras aiurea un foc de puşca spre cer şi uite cum au dispărut toate ca prin minune! Zgomotul produs le-a speriat atât de tare încât n-au mai ieşit din ascunzişuri zile întregi. Chiar şi vulpea a reuşit să ajungă în vizuina ei atât de rapid de parcă nu fusese niciodată atât de blocată încât un iepure, un urs, un bursuc, un lup, un arici, un cerb, o veveriţă, o bufniţă şi un leu detaşat din Africa să se chinuie zadarnic pentru a o scoate din groapa în care căzuse.
Iar eu am încălecat pe o șa și v-am spus povestea așa. V-a plăcut povestea mea?
Citeste continuarea: 1 2 3 4 5 6 7
