Povești de adormit copiii: Paunul laudaros
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nici n-aş avea ce povesti! A fost odată un păun ca toţi păunii pe care îi ştim: cu un cap mic, dar frumos încununat, şi o coadă atât de impunătoare, de nu-ţi puteai lua ochii de la ea!
Pentru că altceva nu prea avea ce face, păsăroiul nostru îşi desfacea ca un evantai penajul colorat şi se lăuda cât era ziua de lungă. Că e frumos cum altul nu-i, că i se fac oferte de pe la toate canalele de televiziune să vorbească îngrijire corporală, că pe Internet pozele cu el ajung virale mintenaş. Că este cunoscut în toată lumea, are prieteni influenţi, deci multe uşi deschise.
Frumos era, făra îndoială! Dar şi din ce în ce mai ocolit de către animalele din jur. Prietenii, vecinii, rudele, chiar şi cei care treceau pe acolo întâmplător îi ştiau deja toate poveştile plictisitoare despre cum foloseşte zilnic boabe de rouă proaspăt culese de pe plante neatinse de praf pentru colorit. Cum consumă zilnic doar seminţe pline de antioxidanţi şi viermuşi din fructe bio. Despre Angelina Jolie şi Zendaya care au venit special prin părţile locului să se fotografieze cu el sau cum preşedintele nauruan nu ia nici o decizie personală fără să-l consulte.
În ciuda aspectului său minunat, nu era tocmai regele balului la capitolul popularitate. Şi cu toate acestea, când prin părţile locului s-au organizat alegeri pentru şefia comunităţii, păunul nostru a fost primul înscris! A umplut imediat străzile şi grădinile cu afişe care-l prezentau în toată superbitatea lui, asezonate cu sloganul: “După cum arăt, aşa şi pot!”
Contracandidaţii săi erau ursul şi furnica. Primul se lăuda cu faptul că a apărat părţile locului de numeroase atacuri ale fiarelor sălbatice, iar insecta că menţine curăţenia, construieşte repede şi bine, organizează, îndrumă.
Evident că într-o campanie electorală respectabilă, afişele nu sunt niciodată suficiente. Aşa că cei trei candidaţi au pornit la a-şi găsi susţinători printre animalele de vază ale comunităţii.
Păunul a mers mai întâi la ciocănitoare. Era sigur că nu se va înţelege cu furnica, din motive evidente. Doar că aceasta l-a refuzat din start spunând că-şi va îndemna prietenii să voteze cu ursul. Uriașul mormăitor a ajutat-o de multe ori, arătându-i unde poate găsi copaci din care şi-a făcut provizii ierni la rând. Nu l-ar putea trăda!
A încercat apoi la vulpe, care clar era împotriva ursului. Dar şi aici a fost întâmpinat cu refuz. Roşcata a declarat ca va vota cu furnica, întrucât este harnică şi săritoare. S-a săturat lumea de vorbe și vicleșuguri!
O ultimă încercare a fost la albine, care aveau un ghimpe împotriva ambilor contracandidaţi. În ciuda presupuselor rivalități, regina fabricantelor de miere l-a anunţat că vor vota o insectă ca ele, pentru a se simți reprezentate în comunitate.
Rămas fără suporteri, păunul a pierdut alegerile. Câștigând totuşi ceva mult mai important: a înţeles că nu e suficient să fii frumos, trebuie să le fii de folos celor din jur. Şi că lauda de sine nu miroase niciodată bine.
Iar eu am încălecat pe o şa şi am spus povestea aşa. V-a plăcut povestea mea?
Povești cu tâlc. 13 lecții uimitoare care îți vor deschide mintea și inima
Citeste continuarea: 1 2 3 4 5 6 7
