Ursuletul pasi spre casa cu ferestre luminate. De acolo se auzea un cantecel pentru copii.
Mos Craciun soseste de departe…
Clopoteii se aud lin in noapte…
Toti copilasii in jurul bradului pasesc,
Asteapta papusi, dulciuri si ursuleti.
Ursuletul tocmai intra, cand auzi ultimul cuvant.
– Doamne! Deja stiu ca sosesc! spuse el speriat si, impiedicandu-se, cazu pe podea iar cadourile se imprastiara pe jos. Deodata se auzira niste pasi care se apropiau de el si cineva il ajuta sa se ridice.
– Eu… se fastaci ursuletul, plecand capul de rusine… Iata ce am facut… Voiam doar sa….
– Nu-i nimic! Oricui i se poate intampla. Bun venit, draga piticule, il mangaie cu blandete o labuta.
Ursuletul amuti! Asta nu era o manuta de copil, ci o laba de urs. Fara sa se gandeasca, ursuletul o apuca si spuse:
– Salutare, frate necunoscut! Cum ai ajuns aici?
– Eu sunt Alex, ii raspunse “ursul” si isi dadu jos masca de pe fata. Dupa cum vezi, nu sunt un urs adevarat.
– Iar eu sunt adevarat! spuse ursuletul care isi dadu jos gluga si barba falsa.
Nu rata nici: Povesti de Craciun pentru copii: Legenda bradului
Copiii au scos un tipat de uimire! In fata lor statea un urs adevarat, dar era asa de nostim in costumul acela de pitic incat incaperea incepu sa rasune de rasul lor.
– Ce nu se poate intampla de Craciun! se auzi ca din senin vocea altui pitic si il trase pe ursulet de mana. Liniste! Eu sunt piticul din sanie, Neindemanaticul! Stai linistit, se pare ca te plac!
Cu cat ursuletul se linistea mai mult, cu atat mai tare se nelinistea Mos Craciun afara…
“Sunt sigur ca acela a fost Neindemanaticul! Ce-o fi facut? Trebuie sa intru!”.
Si dupa ce lua si restul de cadouri, porni cu pasi lenti inspre cladire.
– Craciun fericit, copii! le ura el.
Neindemanaticul il cunoscu dupa voce si striga:
– Copii, intampinati-l pe Mos Craciun! Iata-l!
Se indrepta in graba spre el si, fara sa vrea, il calca pe picior.
– Bine ai venit, Mos Craciun! strigara cu bucurie copiii.
Apoi venira unul dupa altul, isi luara cadoul si ii multumira Mosului. La urma, sosi si randul ursuletului sa se infatiseze Mosului, insa nu pentru a capata un cadou ci pentru a-i cere iertare.
– Iarta-ma, Mosule! Eu le-am…scapat fara sa vreau…
– Ca sa vezi ce surpriza! zambi bunul batran.
– Si tu sarbatoresti impreuna cu copiii? Ce cadou vrei sa primesti?
Neindemanaticul ii dadu in graba un pachet:
– Iata, Mosule! O punga plina cu prajiturele cu miere, fructe uscate si aceasta caciulita cu clopotel.
– Minunat! Te descurci din ce in ce mai bine, Neindemanaticule! Ei, Ursuletule, sper sa iti placa aceste cadouri…
– Iti multumesc, Mos Craciun! Imi plac, dar nu prea le merit… Vreau sa spun…
In fata lui insa ceva stralucea. Acestea erau stelute… stelutele Spiridusului padurii.
– Este deja timpul, Ursuletule! il indemna acesta in soapta.
Ursuletul simti din nou ca zboara. Spiridusul padurii il lasa exact langa patul lui.
– Iti multumesc, ii spuse Ursuletul. Nu voi uita niciodata aceasta noapte! Ia o prajitura cu miere! Sau preferi fructe uscate? Poftim!
– Daca esti de acord, le voi pune sub perna iepurasilor, a veveritelor si a aricilor! spuse spiridusul si disparu.
Iar ursuletul puse caciulita cu clopotel langa perna si se baga in pat, alaturi de mama lui.
– Craciun fericit, mama! La primavara, o sa-ti cer iertare!
foto: DepositPhotos.com
Citeste continuarea: 1 2
