Una dintre greşelile frecvente pe care le fac părinţi şi pe care o regretă imediat ce-au făcut-o este ţipatul la copii. Nu e părinte care să nu fi fost luat de val şi să nu ţipe la copilul lui măcar o dată. Ce este de făcut pentru ca un părinte să renunţe la acest obicei sau măcar să il rărească?
Iată câteva sfaturi oferite de psihologi.
Laudă faptele bune şi nu vei mai fi nevoit să ţipi la copii
Copiilor le place atenţia părinţilor; ei primesc atenţie de la acestia şi atunci când sunt lăudaţi şi atunci când sunt certaţi. Iar dacă ţipi la ei, deja le-ai acordat atenţie. Dacă mai mult îi cerţi şi ţipi la ei decât să îi lauzi şi să le spui vorbe bune, ei vor continua să aibă – la nivel inconştient – un comportament negativ pentru ca tu să reacţionezi. Indicat este să sporeşti numărul momentelor în care îi lauzi de fiecare dată când au făcut ceva bun şi să ţii sub control faptele rele, prin tehnici de educaţie pe care le găseşti din belşug pe Sfatulparintilor.ro la „Educaţie preşcolari”.
Pune-te în locul lor înainte să ţipi la copii
Înainte să ţipi, pune-te puţin în pielea copilului. Ţie-ţi face plăcere când cineva ţipă la tine? Cu siguranţă nu! Şi atunci, de ce ar duce la ceva bun pentru copilul tău faptul că ţipi la el? Părinţii au menirea de a-i ridica pe copii, de a le da aripi, nu de a-i doborî. Atunci când ţipi la copil rişti să-i afectezi respectul de sine şi valoarea sinelui. Adu-ţi aminte cum te simţi când ţipă un superior la tine: insignifiant, jignit, jenat, rănit. Şi nu prea ai puterea să dai replica pentru că îţi este superior. Cam aşa e şi cu copiii. Părinţii au datoria să-i înveţe să deosebească binele de rău, însă nu trebuie să îi facă să se simtă ruşinaţi sau lezaţi.
O legătură afectivă puternică face disciplina mai uşoară
Copiilor le place foarte mult să fie alături de părinţi, să relaţioneze, să simtă afecţiune. Şi cu cât această legătură afectivă este mai puternică, cu atât mai mult respect va avea copilul faţă de părinţi, diminuându-se momentele de conflict dintre părţi. Desigur, nu există copil care să nu mai facă o prostioară, însă, potrivit statisticilor, copiii care sunt foarte ataşaţi de părinţii lor, având cu aceştia o relaţie trainică, echilibrată, bazată pe mult dialog, sunt mai docili şi acceptă mai uşor regulile disciplinare stabilite de părinţi.
Citeste continuarea: 1 2
