Stresul scolar. Amintirile ingropate de vii nu mor niciodata

Cine le explica corect de ce copiii care nu au prea invatat au “ajuns” mai bine decat fosti elevi eminenti care, in cel mai bun caz, acum au un loc de munca mediu intr-o companie medie si cu un salariu mediu sau sub mediu din care abia reusesc sa traiasca o viata chiar sub medie?

In toata aceasta presiune, totul pare un joc leapsa din copilaria noastra intre parinti fosti copii, parintii lor de odinioara si copiii lor de azi. Am luat-o si o dam mai departe.

Precum in celebrul joc, replica “ Tu esti! Ti-am dat-o!“ pare a fi spusa de multi parinti catre copiii lor, desi nu in cuvinte ci prin tot limbajul non verbal din jurul stresului scolar: priviri, emotii, chiar batai de la o palma pana la mult mai mult decat atat.

“Ia tu de aici toate fricile mele, neputintele mele, lipsa mea de pricepere de fost copil in a gestiona situatia in care ba aveam mult de invatat si abia mai puteam, ba chiuleam si ma certau, ba luam note slabe si ma umileau. Acum sunt adult si am trecut si eu de partea lor, a adultilor care sunt plini de puteri in a spune vorbe, in a certa, in a controla, in a domina, in a jigni, in a umili, in a manipula, chiar si inconstient sau fara sa vrea.”

Cu ce pret si cu ce rezultat?

Copiii nostri devin astfel mai stresati ca noi, mai anxiosi ca noi, mai rebeli ca noi, mai furiosi ca noi, mai neputinciosi ca noi, mai inraiti ca noi.

Iar ei vor retine despre ei insisi nu doar ca noi, ci mult mai mult decat noi, toate acele cuvinte care dor si care creaza emotii si nu se uita niciodata pana nu faci pace cu ele.

Vor avansa in viata cu un sac de epitete si devalorizari pe care vor fi condamnati sa il care in spate si care le va sabota multe din actiunile, comportamentele si deciziile viitoare fara ca macar sa stie cauza.

Desigur, acesta este un scenariu extrem de posibil dar nu este obligatoriu sa fie asa pentru toti copiii, desi pentru multi este deja realitate.

Avem inca de ales. Avem de ales sa ne vindecam copilul scolar interior.

Avem de ales sa fim constienti de stresul scolar al copiilor nostri, sa ii intelegem, pentru ca ne amintim ce simteam noi si stim ca la ei este si mai stresant, deci ne dam voie sa simtim empatie si compasiune, sa fim umani fara a crede ca asta ne diminueaza autoritatea in fata copilului.

Te mai poate interesa si: Cum detectezi stresul la copii?

Avem de ales sa le fim sustinere si suport, in loc de parinte controlant, dur, certaret sau fricos pentru viitorul lor.

Avem de ales sa tinem minte permanent ca orice cuvant rostit, sub forma de epitet, orice set de cuvinte care incepe cu “esti ….” sau “esti …” actioneaza direct ca un implant in subconstientul copilului, este crezut neconditionat si umple sacul de care vorbeam mai sus. Si deci sa ne abtinem in a-l umple cu mana noastra.

Avem de ales sa educam si modelam copiii cu multa iubire, nu cu frica, intelegand ca ei vin prin noi dar au propriul lor destin ce poate fi diferit fata de ce le plasmuim noi.

Avem de ales sa fim de partea lor.

Avem de ales sa le iertam micile sau marile greseli sau imperfectiuni, pentru ca nimeni nu s-a nascut invatat si nimeni nu e perfect cu siguranta.

Avem de ales sa iubim, oricate provocari traim alaturi si prin ei, oricate ambitii ratam, oricat de diferit este copilul nostru de versiunea a ce am fi vrut noi ca el sa fie.

Avem de ales sa acceptam ceea ce este, asa cum este si sa avem incredere in steaua lor norocoasa, in viitorul lor care oricand poate evolua spre cea mai grandioasa versiune, daca decidem sa credem ca este posibil.

… Iar peste ani si ani, cand copilul se uita in urma, asa ca tine acum, sa simta ca te-a avut alaturi cu adevarat ca partener in calatoria vietii sale.

Iar restul chiar vine de la sine.

Autor: Cristina Niculescu

Publisher Sfatulparintilor.ro

Imagine de Ulrike Mai de la Pixabay

Citeste continuarea: 1 2