O mamica intreaba: O colega de gradinita a santajat-o pe fetita mea spunandu-i sa-i dea jucaria, ca daca nu i-o da nu mai e prietena ei. Ce sa o invat sa faca pentru a nu mai ceda la santaj?
Tema santajului apare in multiple situatii, insa este mai vizibila si mai dureroasa atunci cand copiii nostri sunt santajati de catre altii. Insa cauzele sunt in alta parte! Santajul ascunde o vulnerabilitate emotionala, o teama, o lipsa de incredere.
Cand copilul se lasa santajat de catre ceilalti copii poate fi un semnal pentru adult ca undeva in educatia lui pot exista urmatoarele:
1. Chiar noi, adultii, ii santajam pe cei mici
Neincrederea ca cel mic poate sa treaca prin suferinta
De multe ori cand copiii sufera, parintii parca sufera mai tare si nu au incredere ca cel mic poate sa treaca prin durere si sa ii faca fata. De aceea de multe ori auzim replici precum: Daca nu mai plangi iti iau o jucarie, Daca nu mai plangi dupa mami te duc in parc, Ia uite, hai sa vedem ce ne da bunica.
Astfel copilul este santajat, cu intentiile cele mai bune, insa efectele pe viitor sunt altele:
– invata chiar de la dumneavoastra sa santajeze la randul sau
In familie exista cineva care santajeaza: daca dormi, iti dau ceva bun, daca nu mai plangi, mergem in parc. Astfel copilul este constrans si astfel vulnerabilizat sa faca ce isi doreste adultul. In acest fel pierde increderea in el.
– nu are ocazia sa invate cum sa se separe de lucruri, cum sa incheie.
A il proteja de suferinta atunci cand isi doreste o jucarie dar nu o poate obtine pentru ca este a altcuiva, nu il ajuta in realitate atat de mult. Sigur, puteti fi langa cel mic, sa ii oferiti suport: stiu ca ti-o doresti mult, dorinta ta este normala, vad ca iti place, si te inteleg ca suferi pentru ca nu o poti avea. Copilul se va cuibari in bratele dumneavoastra, va plange cat are nevoie si va invata sa mearga mai departe.
Ii puteti oferi alternative, dar nu unele false care sa nege dorinta lui precum: Ai si tu una care seamana, oricum e prea mica si urata, tu ai alte jucarii. Insa ii puteti oferi unele alternative care sa ii recunoasca dorinta: Vad ca iti place mult, e frumoasa, putem strange banuti sa ti-o cumperi, ti-o poti pune ca dorinta pentru ziua ta, de exemplu. In realitate noi putem sa facem fata suferintei de a nu avea tot ce ne dorim iar copiii au nevoie sa le oferiti ocazia sa descopere ca au si ei aceasta putere.
Citeste si: Copilul tau are un comportament manipulator? Cum il detectezi si cum sa-l ajuti
2. Nu se tine cont de parerile copilului
Exista in familie o relatie de putere in care copilul este preponderent dominat sau asculta cu docilitate de cealalta persoana. In aceasta relatie nu reuseste sa spuna atunci cand ceva il deranjeaza, nu se exprima pe sine. Atunci cand se exprima, cand spune ce isi doreste nu se tine cont de opinia lui. Aceasta relatie necesita echilibrata.
3. Copilul nu se simte acceptat
„O colega de gradinita a santajat-o pe fetita mea spunandu-i sa-i dea jucaria, ca daca nu i-o da nu mai e prietena ei.”
Cand acceptam sa fim santajati, avem o nevoie atat de mare sa fim acceptati de celalalt, incat pentru asta facem orice. Celalalt, la randul sau, ne simte aceasta vulnerabilitate si incearca sa obtina ce isi doreste folosindu-se de ea, deoarece nu stie cum altfel sa faca. Cealalta fetita isi dorea mult jucaria ei, si a gasit aceasta varianta pentru a o obtine. Verificati in ce relatie din familie copilul se simte mai putin acceptat cu dorintele ei, asa cum este el?
Are frati, surori care sunt favorizati in detrimentul ei de catre oricine din familie? Sunt momente in cel mic se simte diferit de ceilalti, mai putin desteapt sau valoros, crede ca deseneaza, canta mai urat decat ceilalti? Copilul este descurajat si se simte fara valoare si incearca sa ii castige pe ceilalti prin obiectele pe care le are. De multe ori, chiar ei se duc catre copii: iti dau sa te joci cu poneii mei, vii sa ne jucam?
In astfel de situatii este important sa ii oferiti copilului mai multe feedback-uri pozitive, sa nu il criticati, sa tineti cont de opiniile lui pentru a capata incredere in el. Oferiti feedback concret, nu generalizati: nu esti niciodata bun, strici mereu, etc. Nu vorbiti niciodata celorlalti urat despre el: asa e el, el nu desenaza frumos, lui nu ii ies puzzel-urile, plange mereu, etc. Ii puteti spune: Acum nu iti iese, dar poti invata/ Uneori plange, uneori nu.
Nu rata nici: Cresterea copiilor de 1-5 ani: 10 lucruri pe care nu ti le spune nimeni despre cum e sa fii parinte de prescolar
4. Puteti sa il invatati pe cel mic sa se apere
Daca i se spune de exemplu: Daca nu imi dai jucaria nu mai suntem prieteni! il puteti invata sa se apare dar sa pastreze prietenia. Copilului care se lasa santajat ii este teama sa nu il piarda pe celalalt, probabil pentru ca exista si lucruri bune in relatia lor: Nu vreau sa ti-o dau de tot, hai sa ne jucam impreuna cu ea.
Psihoterapeut Mihaela Poliana Aniculaesei – psiholog clinician, psihoterapeut Gestalt Terapie, master Psihoterapia copilului, cuplului si familiei
Imagine de Bessi de la Pixabay
