Copiii care îl iau pe NU în braţe. Cum să o scoţi la capăt

Una din marile probleme cu care se confruntă părinţii în educaţia copiilor lor este atitudinea “l-a luat pe NU în braţe”, anume refuzul constant al micuţilor de a face ceea ce părinţii le sugerează sau le cer pentru binele lor, sau răspunsul NU indiferent de întrebarea ce li se adresează.

 

“Hai să ne îmbrăcăm! – NU!”, “Vrei să ieşim în parc? – NU!”, “Vrei să ne jucăm cu mingea? – NU!”, “Ţi-a plăcut X? – NU”… Recunoaşteţi situaţiile descrise mai sus, nu?

 

 

Educaţie copii: De ce se întâmplă?

Copiii încep să folosească foarte des cuvântul NU între 15 şi 18 luni. Uneori ei îl repetă aşa de mult încât părinţii consideră chiar că este o atitudine sfidătoare.

Situaţia poate continua până la vârsta de 3 ani sau chiar mai mult în unele cazuri.

 

De ce se întâmplă acest lucru? În primul rând, statistic vorbind, de când copiii încep să meargă şi explorează zone pline de pericole pentru ei, cuvântul NU este cel mai des auzit cuvânt de către copii din gura multor adulţi care au grijă de ei: mama, tata, bunica, bunicul, bona, etc.

Adulţii folosesc în primii doi ani de viaţă ai unui copil de trei ori mai multe expresii conţinând “NU” deci negaţii decât expresii afirmative, chiar pentru a transmite acelaşi lucru.

În scurt timp, copiii înţeleg că acest “NU” este un cuvânt puternic. Folosirea lui transmite forţă, autoritate şi respect. Ca atare, prin el poţi controla pe cei din jur.

 

Copiii mici nu prea au la îndemână multe opţiuni pentru a influenţa, iar NU este prima “unealtă” pe care o pot folosi, mai ales că au văzut că în cazul lor funcţionează, respectiv ei sunt opriţi în a face sau spune ceva atunci când adulţii le spun “NU”.

Vocabularul lor este limitat, capacitaţile motrice nu sunt nici ele foarte dezvoltate în această perioadă, şi atunci recurg la cea mai simplă şi accesibilă modalitate de a reacţiona: spun NU. Aşa cum deseori au auzit la rândul lor, nu?

 

Citeste continuarea: 1 2