Despre divorţ la 3-6 ani
Preşcolarii nu înţeleg complet noţiunea de divorţ şi acceptă foarte greu ideea ca părinţii să trăiască despărţiţi, indiferent cât ar fi de tensionată atmosfera de acasă. Pentru copii un divorţ este sinonim cu pierderea controlului. Iar copiilor le place foarte mult să deţină controlul. Apare acelaşi sentiment de vinovăţie, că ei au cauzat despărţirea părinţilor. De asemenea, pot deveni furioşi, pot avea coşmaruri.
Ce e de făcut?
Părinţii trebuie să conlucreze cât de mult este posibil. Ei trebuie să prezinte lucrurile într-o manieră pozitivă, pentru a-i transmite copilului o stare de bine. La această vârstă copiii sunt destul de mari pentru a-şi putea exprima sentimentele, vorbiţi mult cu el despre ce se întâmplă, despre cât de mult îl iubiţi. Reasiguraţi-l că va fi în continuare în siguranţă şi că îşi va putea vedea tatăl/mama ori de câte ori vrea. Stabiliţi de comun acord un program de vizite, pentru a intra în rutina mult iubită de copii.
Te mai poate interesa: Medierea in caz de divort
Despre divorţ la 6-11 ani
Pe copiii de şcoală care au crescut într-un mediu stabil, plin de afecţiune, un divorţ îi va dezechilibra destul de rău. Se vor simţi abandonaţi. Îşi vor face griji că îşi pierd un părinte (tatăl sau mama, în funcţie de cel care va deţine custodia) şi va visa mult timp că părinţii lui se vor împăca. Mai mult, chiar fac planuri de “salvare” pentru a-şi aduce părinţii din nou împreună.
Copiii de 8-11 ani vor începe să dea vina pe unul dintre părinţi pentru ce s-a întâmplat şi se va alia cu părintele “bun” împotriva celui “rău”. Îşi pot acuza părinţii că sunt răi şi egoişti. Furia pe care o resimt se poate manifesta fie prin bătăi la şcoală sau fuga de la şcoală (la băieţi), în timp ce fetele se pot închide în ele, instalându-se anxietatea sau depresia.
Ce e de făcut?
Părinţii trebuie să le restabilească copiilor respectul de sine şi atmosfera de siguranţă de care au nevoie. În perioada divorţului, copiii se pot simţi respinşi. Fiecare părinte trebuie să petrească în parte timp de calitate, în care să-şi împărtăşească reciproc sentimentele. Reasigură-l că divorţul nu este din cauza lui şi că nimeni nu-l va abandona. De asemenea, părinţii nu trebuie să dea vina unul pe altul în ceea ce priveşte divorţul. Explică-i că a fost o decizie comună, pe care v-o asumaţi amândoi. Stabiliţi împreună un program de vizitare pentru a restabili rutina.
Încurajează copilul să se implice în mai multe activităţi extraşcolare ca îi fac plăcere pentru a-şi restabili respectuld e sine, încurajează-l să iasă cu ceilalţi copii de vârsta lui pentru a nu se închide în sine.
foto: Depositphotos.com
Citeste continuarea: 1 2
