Uituci si/sau neindemanatici
Ok, toti copiii pot pierde si sparge lucruri. Insa copiii hiperactivi pot uita chiar mai mult sau sunt si mai neindemanatici decat alti copii.
Cauta atentia
Toate simptomele descrise mai sus sunt exemple care necesita atentia. Copiii hiperactivi au nevoi speciale si comportamentul lor ii forteaza pe parinti profesori sa petreaca mai mult timp cu ei decat cu orice alt copil.
Daca un copil sufera de ADHD, va arata mai multe simptome pentru o perioada mai mare de timp.
In mod normal simptomele devin evidente atunci cand copilul implineste 3-4 ani, pentru ca acestea sunt varstele la care copiii sunt obligati sa interactioneze mai mult intre ei, la cresa sau gradinita. Baietii au de 5 ori mai multe sanse de a suferi de Tulburare Hiperkinetica decat fetele.
Nu rata nici: Copilul vorbeste singur: Semn de inteligenta superioara sau forma de ADHD?
Ce pot face parintii?
Cel mai important lucru este ca ADHD-ul este o problema neurologica si nu este vina parintilor. Copiii cu aceste simptome pot fi greu de stapanit atat acasa, cat si la scoala si parintii cred ca vor fi invinovatiti pentru asta.
In acelasi timp insa, nu trebuie uitat ca Deficitul de Atentie este greu de diagnosticat. Un copil nefericit acasa sau la scoala poate prezenta cele mai multe dintre simptome. Daca esti ingrijorat in legatura cu copilul tau fa o analiza onesta a mediului de acasa si vorbeste cu invatatorul/profesorul (daca este la scoala) sa vezi cum reactioneaza la factorii sociali. Daca crezi ca este necesar cauta ajutor. Doctorul de familie poate fi o optiune serioasa si de incredere, el/ea iti va recomanda un specialist pentru copil sau intreaga familie, daca este necesar.
Daca copilul, in mod repetat, prezinta unul sau mai multe dintre simptome a trebui sa-l vada un specialist.
Chiar daca nu sufera de ADHD, pot exista alte afectiuni psihologice care i-ar putea explica comportamentul – epilepsia, problemele la urechi sau autismul pot fi exemple de afectiuni care ar putea avea aceleasi simptome. Un psiholog pentru copii poate face o evaluare mai buna si sa recomande un tratament pe baza diagnosticului. Poate sa recomande tratament medicamentos sau terapie comportamentala (metoda ar trebui sa fie una practica oferindu-i copilului modalitati pentru gestionarea impulsurilor si invatare a comportamentului social adecvat). De asemenea, specialistul va oferi sfaturi parintilor despre ce trebuie sa faca in prezenta lui, iar aceste sfaturi pot fi oferite si profesorilor.
