Unul dintre multele motive pentru care a fi părinte este o „meserie” aproape imposibilă este acela că toată lumea îţi dă sfaturi, iar cele mai multe dintre ele sunt atât de proaste încât fac mai mult rău decât bine. Într-un fel, putem spune că este un adevărat miracol că am reușit să avansăm atât de departe.
De aceea ne-am gândit că ar fi o idee bună și folositoare să vedem ce spun cei care chiar se ocupă îndeaproape de subiect și am ajuns astfel să facem o mică colecție de 10 studii psihologice despre care fiecare părinte ar trebui să ştie.
1. Părinţii Sunt Mai Fericiţi Decât Cei Care Nu au Copii
În ultimii ani, unele studii au sugerat faptul că plăcerile și bucuria de a avea copii eclipsează neplăcerile.
“Ha!” şi-au spus părinţii pentru ei, “Ştiam eu!”
Dar să nu ne grăbim: noi cercetări au descoperit faptul că, în medie, părinţii se simt mai bine decât non-părinţii în viața de zi cu zi şi obţin mai multă plăcere din faptul că ţin la copii lor, decât din alte activităţi. (Nelson et al.,. 2013)
Taţii, în special, beneficiază din plin de emoţii pozitive şi de fericire de la copii lor.
2. Merită Să-ţi pui Copilul pe Primul Loc
Subliniind plăcerile la a avea copii, cercetările au descoperit că atitudinea centrată pe copil este una benefică.
Un studiu făcut de Ashton-James et al. (2013) a descoperit că părinţii cei mai centraţi pe copii erau de asemenea mai fericiţi şi obţineau o mai mare însemnătate în viaţa lor din a avea copii. Asta nu înseamnă să îl sufoci cu prezența sau atenția ta!
A realiza activităţi ce implică să ai grijă de copil a fost asociat cu o mai mare însemnătate şi mai puţine sentimente negative.
“Aceste descoperiri sugerează că, cu cât oamenii oferă mai multă grijă şi atenţie celorlalţi, cu atât mai multă fericire şi însemnătate vor simţi. Din această perspectivă, cu cât sunt mai investiţi părinţii în bunăstarea copiilor lor -asta înseamnă, cu cât sunt mai centraţi părinţii pe copii- cu atât mai multă fericire şi însemnătate vor obţine din a fi părinte.”(Ashton-James et al., 2013)
Aşadar, ceea ce e bine pentru copilul tău este bine şi pentru tine.
3. Elicopterul Parental Genera Probleme
Ca şi cu multe alte lucruri în viaţă, este o linie fină între a avea grijă şi a sufoca; în special când copii au crescut deja.
Schiffrin et al. (2013) a chestionat 297 de studenţi în legătură cu comportamentul părinţilor lor şi ce simţeau ei în privinţa acestuia.
Studiul a descoperit legături între ‘elicopterul parental’ şi niveluri înalte de depresie în rândul studenţilor, precum şi niveluri scăzute de autonomie, corelare şi competenţă.
Ce este un „părinte elicopter”. Un părinte care stă „geană” pe copil, nu îl lasă să facă nimic singur, la cel mai mic scâncet se agită și intervine și nu îi dă timp copilului să se descurce singur. Te recunoști? Dacă da, controlează-te omule!
“Părinţii ar trebui să nu uite cât de adecvată nivelului de dezvoltare este implicarea lor şi să înveţe să-şi modifice modul de a fi părinte atunci când copii lor simt că aspiră prea aproape.” (Schiffrin et al., 2013)
4.Evită Disciplina Strictă
În jur de 90% din părinţii recunosc cel puţin o situaţie în care au folosit disciplinarea verbală abruptă sau chiar dură cu copii lor, cum ar fi să le spună în toate felurile sau să-i înjure.
Mai degrabă decât să ajute adolescenţii să rămână pe linia de plutire, mare atenţie căci acest lucru ar putea chiar să exacerbeze problema.
Un studiu făcut pe 967 de familii a descoperit că disciplina verbală dură de la vârsta de 13 ani a prezis un comportament mai dificil în anul următor. (Wang et al., 2013)
O legătură puternică cu copii nu i-a ajutat pe părinţi. Ming-Te Wang, autorul principal al studiului, a explicat:
“Noţiunea că disciplina dură nu are consecinţe, odată ce există o conexiune părinte-copil puternică – că adolescentul va înţelege că ‘ei fac asta pentru că mă iubesc’ – este eronată pentru că bunătatea părinţilor nu a uşurat efectele disciplinei verbale. Într-adevăr, disciplina verbală strictă pare a fi o mare problemă în orice situaţie”.
Citeste continuarea pe EugenCPopa.ro.
