Horoscop zilnic

Examinați-vă motivațiile, atunci când vreți să creați ceva! Spre exemplu, dacă vrei să scrii o carte doar „ca să îi ajuți pe alții”, te rog, n-o scrie!

Voi știți deja că viața voastră s-a schimbat. Voi știți deja că lumea se schimbă. Voi știți deja că nu ne vom mai întoace niciodată la ce a fost, la „viața noastră obișnuită”, așa cum a fost ea, la „normalul” din trecut.

Unii dintre voi refuzați să vă odihniți. Unii dintre voi sunteți chiar mândri de faptul că munciți mult mai mult decât alții, vi se pare că este un merit să muncești până la epuizare.

Mulți oameni își caută pacea interioară în locurile greșite. Unii își caută pacea în vacanțe. Ei se gândesc că dacă pleacă de acasă și pleacă și de la serviciu pentru câteva zile, o să-și găsească pacea. N-o găsesc.

Dacă voi nu renunțați la a vă compara cu alții și la a vă dori să semănați cu alții, care au mai mult succes decât voi (indiferent ce înseamnă pentru voi „succesul”), nu vă veți putea împlini niciodată Menirea.

Părinți, nu mai faceți comparație între copiii voștri! Aveți idee cât de mult rău le face faptul că îi comparați între ei, că le spuneți lucruri de genul: „De ce nu poți fi și tu ca fratele tău/ sora ta?”.

Unii dintre voi sunteți unși de Dumnezeu, știți că sunteți unși de Dumnezeu, vedeți că și ceilalți știu că sunteți unși de Dumnezeu și de aceea deveniți aroganți.

Indiferent cine ești, indiferent câte texte sfinte cunoști, indiferent cât de mult te rogi, indiferent cât de mare spui că este credința ta în Dumnezeu, Viața te va testa.

Mulți oameni își caută pacea interioară în locurile greșite.

Noi suntem aici, pe Pământ, ca să învățăm reziliența, integritatea, onestitatea, încrederea deplină în Dumnezeu.

Primul stadiu al Călătoriei spirituale este „nebunia spirituală”. Al doilea stadiu este „ghidarea mea versus ghidarea Ta”.

Ca să treci mai ușor prin noaptea întunecată a sufletului ai nevoie să fii în contact cu Divinitatea și ai nevoie de un ajutor/ consilier spiritual.

„Ce putem face atunci când partenerul nostru se află în noaptea întunecată a sufletului?”

Postul n-are nicio treabă cu ce fac alții. E strict o alegere personală și nu este obligatoriu. A mânca „de dulce” în perioada postului nu este o infracțiune, nici o depravare.

De ce mi se întâmplă mie asta, Doamne? De ce eu? Sunt un om bun, sunt un om integru, te slujesc cu credință de ani de zile, servesc Binele comun și totuși, mi se întâmplă așa ceva? De ce, Doamne?

Oamenii care nu au trecut prin suferință nu sunt în contact cu emoțiile lor la modul profund, nu pot exprima ceea ce simt, nu știu cu adevărat ce este compasiunea, nu știu ce este empatia.

Oamenii cred că dacă o persoană trece printr-o încercare foarte grea, dacă i se întâmplă ceva „foarte rău”, este un semn că acea persoană greșește grav undeva, că face ceva ce nu e bine.

Pilda văduvei care avea doar puțin ulei, care a fost instruită să adune toate vasele goale din vecini, pe care apoi le-a fost umplut turnând din recipientul în care inițial se afla foarte puțin ulei, ne spune că uleiul a curs până s-au umplut toate vasele disponibile.

Au fost momente foarte grele în viața mea în care am trecut prin niște încercări care m-au îngenuncheat, aveam inima sfărâmată, simțeam că e mai mult decât pot duce și i-am spus lui Dumnezeu plângând:

Un lucru care m-a ajutat mereu în vremuri grele au fost acela că adânc în interior meu am știut întotdeauna fără urmă de dubiu că Dumnezeu îmi vrea binele, că mă iubește, că El este mereu de partea mea, indiferent ce oameni sunt împotriva mea.