Horoscop zilnic

În perioada următoare veți avea surpriza să constatați că oamenii sunt mult mai deschiși și cooperanți decât vă așteptați.

Este necesar ca noi să conștientizăm că „plasa noastră de siguranță” (adevărata plasă de siguranță) este în interiorul nostru, este cea oferită de Sinele nostru Superior.

Noi, oamenii, am funcționat foarte mult timp din spațiul minții, analizând, comparând, făcând socoteli, punând în balanță avantaje și dezavantaje, beneficii și riscuri și toate aceste lucruri ne paralizau când era vorba să luăm o decizie, fiindcă voiam să găsim soluția „cea mai bună”, să nu „greșim”.

Mulți oameni trec acum printr-o perioadă de incertitudine/ nesiguranță, nu știu ce se va întâmpla în viitor, ar vrea ca lucrurile să fie iar ca în trecut, ca totul să se întoarcă la „normalul” de dinainte – cu alte cuvinte, vor să meargă înapoi, nu înainte, vor să revină în trecut

Unii oameni au făcut recent „saltul în gol”/ „saltul de credință”, adică au renunțat la slujba cu care nu mai rezonau deloc sau s-au mutat în cealaltă parte a țării, fiindcă simțeau o Chemare în acest sens, sau au pus punct unei relații de cuplu cu care simțeau de ceva vreme că nu mai rezonează.

Nu ți se pot apăsa butoanele decât dacă ai în interiorul tău traume neprocesate. Ca atare, faptul că ne sunt apăsate butoanele reprezintă o invitație la a ne identifica traumele și a ne ocupa de ele.

Motivul pentru care multi oameni au “probleme de sanatate” in aceasta perioada este acela ca egoul nu vrea sa cedeze puterea, iar corpul fizic trebuie sa o preia cu forta: “Acum o sa ma asculti, fiindca altfel te blochez, nu mai poti functiona!”.

Nu mai fiți supărați pe Dumnezeu pentru că nu a făcut ceea ce ați fi vrut să facă pentru voi! Dacă nu s-a întâmplat ce voiați voi să se întâmple înseamnă că nu era menit să se întâmple.

Uneori Dumnezeu îți arată lucruri despre care nu poți vorbi cu nimeni.

Vine un moment în viața ta în care încetezi să mai încerci să obții ceea ce nu se poate obține, când încetezi să mai încerci să-i convingi de adevărul tău pe oamenii care nu te aud și care nu sunt capabili să înțeleagă acel adevăr.

Oamenii îngenunchează uneori, atunci când se roagă, ca un semn de supunere în fața lui Dumnezeu: „Doamne, mă plec în fața Ta și fac o prioritate din Misiunea pe care mi-ai încredințat-o în această viață!”.

Biserica are o problemă cu păcatele cărnii și le condamnă, dar nu are o problemă și cu alt gen de păcate.

Faptul că ți se apasă butoanele reprezintă o invitație la a te uita mai bine la tine însuți, la a-ți examina credințele/ tiparele/ traumele și de asemenea, la a face o alegere conștientă: „Acest om îmi apasă butoanele acum. Ce aleg, rămân într-o stare de echilibru sau îi permit să mă dezechilibreze?”.

Nu ți se pot apăsa butoanele decât dacă ai în interiorul tău traume neprocesate. Ca atare, faptul că ne sunt apăsate butoanele reprezintă o invitație la a ne identifica traumele și a ne ocupa de ele.

Dacă pentru tine „gândirea pozitivă” înseamnă să refuzi să vezi că lucrurile nu mai merg, să refuzi să vezi că există o disonanță clară între tine și acea persoană/ situație/ relație/ slujbă, să-ți spui că sunt doar „mici probleme” și să speri că situația/ relația se va îmbunătăți de la sine cândva în viitor, te anunț că asta nu se va întâmpla.

Tu știi că îți urmezi Misiunea când ai parte de provocări. Tu știi că nu îți urmezi Misiunea când experimentezi suferință.

Imaginați-vă că jucați ping pong cu cineva din viața voastră. Vă știți unul altuia mișcările, jocul merge în virtutea inerției;

Este timpul să fie pusă o oglindă în fața oamenilor, ca ei să vadă ce fac și să se întrebe: „De ce continui să fac ceva ce nu mai vreau să fac?

Tot mai mulți oameni constată că au ajuns să experimenteze o stare de bine, de pace interioară, de bucurie, deși nu s-a întâmplat nimic deosebit în exterior, care să „motiveze” o asemenea stare.

Este o naivitate să crezi că simplul fapt că semeni fapte bune te va scuti de prezența buruienilor răului în jurul tău. Este foarte important să înțelegeți asta.