Grupa 10-12 ani – Începutul pubertății și, respectiv, a anxietății cu privire la schimbările declașate de aceasta. Este și momentul primelor impulsuri sexuale. Momentul la care începe să devină esențială atitudinea pe care părintele a transmis-o în ceea ce privește sexul. Poate fi vârsta primului prieten sau prietene. Momentul la care devine important ca părintele să transmită informațiile corecte despre orientările sexuale posibile. E un adevăr poate crud, dar faptul că nu-i spui copilului tău despre homosexualitate, bisexualitate sau transexualitate nu-l va opri să le manifeste dacă așa s-a născut. Tot ce obții este că se va feri și va fi traumatizat de propriile trăiri. Acum este și momentul informațiilor concrete privind actul și urmărilor acestuia (da, da, 3000 dintre fetele menționate în primul paragraf aveau sub 15 ani). Este singura șansă părintelui de a seta corect și informația emoțională care însoțește o relație cu potențial sexual. Nu are rost să te amăgești că, dacă nu-i spui, nu află. E doar o chestiune de sursă. Și ar fi util ca sursa să fie o persoană matură și responsabilă nu un alt copil de aceeași vârstă sau internetul care oferă informații tehnice dar sterile emoțional.
Grupa 13-15 ani – Momentul la care încep să simtă presiunea experimentării. Unii dintre ei o vor și pune în practică. Momentul primelor despărțiri, al primelor drame din dragoste. Tendința părinților tinde să fie aceea de a ține adolescentul departe de sex cu orice preț și neglijarea dezamăgilor din dragoste. Ambele abordări sunt greșite. Nu ai cum ține omul (fie el adolescent sau nu) departe de sex. Sexul e un instinct. Dar îi poți oferi informațiile (raționale și emoționale) pentru a-l ajuta să gestioneze cât mai bine posibil instinctul sexual. Un adolescent are nevoie să înțeleagă că relațiile sexuale sunt un element esențial al unei vieți împlinite, dar că gestionarea lor are nevoie de un minim nivel de maturitate emoțională și de asumarea responsabilității. Similar, are nevoie de suport emoțional atunci când este dezamăgit sau rănit din dragoste. Prima dragoste ne prinde întotdeauna fără apărare și fără punct de reper așa că rolul părintelui este esențial.
Începând cu vârsta de 16 ani, lucrurile se complică pentru că intervin și alte spectre ale dezastrului – alcoolul și drogurile. Momentul în care părintele are nevoie să decidă gradul de libertate optim și are nevoie de toată încrederea și deschiderea investite în relație până în acel moment. Maturitatea nu vine automat, ci se clădește. Iar asta presupune o perioadă de tranziție.
O să închei amintind zicala conform căreia „în spatele oricărui adult realizat de azi se află un părinte care a crezut că o să se aleagă praful”. Realitatea ne arată că dacă noi, părinții, ne asigurăm că am transmis valorile corecte, informațiile pertinente și am fost alături de copiii noști cel mai probabil totul se va sfârși cu happy-end.
Autor psiholog Miruna Stănculescu
www.mirunastanculescu.ro
Citeste continuarea: 1 2
