M-am mutat in San Fernando Valley in cel mai prost moment posibil. Imediat dupa inceperea crizei economice, in 2009, Los Angeles avea o rata a somajului undeva la 50%. O prietena care lucre la o agentie de plasare a fortei de munca imi spunea ca pentru un post se primeau si 300 de CV-uri.
M-am oferit voluntar la un centru de consiliere unde veneau persoane fara loc de munca aflate in pragul sinuciderii. Los Angeles nu este cel mai bun oras in care sa fii depresiv.
Dupa ce am trimis zeci de CV-uri la care nu am primit niciodata raspuns, m-am gandit sa ma reprofilez. Asa am ales sa ma orientez catre o zona mai putin morala: industria porno si am ajuns sa fac videochat.
Un minut de videochat in camera privata costa 3 dolari, iar eu incasam jumatate din bani. Am invatat multe trucuri “de profil”, cum sa ma dezbrac, cum sa ma ating, cum sa-mi fac sanii sa fie mai apetisanti, cum sa asez camera pentru a ma vedea toata splendoarea. Clientul trebuia sa fie multumit, iar banii imi intrau cu repeziciune in cont.
Eram in intimitatea casei mele, nu trebuia sa ating niciunul dintre barbati, care oricum aveau solicitari bizare. N-am facut niciodata nimic pe care eu nu l-am considerat in deplin acord cu felul meu de a fi.
Iubitul meu se plimba prin casa cand faceam videochat, cateodata ii faceam cu mana discret, cand camera era indreptata spre fund sau alte zone.
Pentru toti eram Samantha si aveam 22 de ani.
Un singur barbat nu m-a crezut. Avea nickname-ul PROFESORUL. De departe era cel mai stilat dintre toti clientii mei fideli. Ma facea sa rad si radeam cu pofta, nu fals cum faceam cu ceilalti. Avea un vocabular foarte elevat si asa am ajuns sa-i spun adevarul. Cati ani am, ce-mi place sa citesc. Cand a intrat in camera privata cu mine n-am facut decat sa continuam discutia. Singura lui solicitare a fost…
Continuarea o citesti aici.
