Oamenii rămân blocați în copilărie, exact la vârsta la care nu au fost iubiți suficient - Sfatulparintilor.ro
Ultimele

Oamenii rămân blocați în copilărie, exact la vârsta la care nu au fost iubiți suficient

Sfatulparintilor » Familie-Părinţi » Sanatate fizica si mentala » Oamenii rămân blocați în copilărie, exact la vârsta la care nu au fost iubiți suficient
distractie - copilarie - sfatulparintilor.ro - pixabay_com- grimace-388987_1920

Iubirea este necesară la orice vârstă, cu atât mai mult în copilărie când se pun bazele a tot ceea ce înseamnă o viitoare ființă umană. Gândurile, sentimentele, trăirile unui copil sunt mai importante decât vă imaginați, iar atunci când nu există dragoste suficientă pot apărea blocaje pe planul întregului comportament care se reflectă într-o perioadă plină de încercări: maturitatea.

  1. Sfatul specialistului 

Sunt un adult care își cunoaște calitățile, dar și defectele. Prin urmare, sunt conștientă că am tendința de a fi mai puerilă decât o arată vârsta. Nu am acordat până acum prea mare atenție acestui subiect pentru că mi se pare o trăsătură de caracter interesantă, poate chiar amuzantă și care menține spiritul tânăr. Nicidecum un defect. Nu mi-am pus problema modului în care am fost sau nu iubită de părinți și de cei apropiați. Dar nu pot nega că au existat perioade în viața mea în care mi-ar fi plăcut să simt puțin mai multă căldură și iubire. 

Am stat și mi-am pus întrebarea care sunt acele perioade în care mintea și sufletul mi-au fost cel mai greu încercate. Mi-au venit în minte două mai importante. Dar numai unul din ele este localizat în perioada copilăriei, respectiv la vârsta de 14 ani. Atunci mi-am pierdut mama. După o luptă de numai câteva luni cu o boală necruțătoare, apărută parcă de nicăieri, s-a alăturat îngerilor. Și m-a lăsat singură…Sau cel puțin așa am simțit la momentul respectiv.

M-am trezit un fel de cap de familie temporar și auto-desemnat. Pentru că dacă nu mai era mama, eu eram sora mai mare și fiica care trebuia să aibă grijă de casă. Am învățat să îmi arog o serie de atribuții pe care nu mi le dăduse nimeni. Să gătesc, să fac cumpărături, să îmi ajut sora la teme. Știam să gătesc din fericire, așadar nu a fost un efort deosebit. Nu știam însă că era un rol mult prea greu de purtat de către umerii mei. Tatăl meu, deși nu s-a arătat, a fost și el la fel de dărâmat de situație. Pentru că o luptă dusă cu cancerul nu este niciodată plăcută, din niciun punct de vedere.  Citește continuarea pe Qbebe: http://bit.ly/2qNcLWi

Data articol: 29/11/2019