De ce tratamentele homeopate fac bine sănătăţii

 

Consultul homeopatic

Consultul homeopatic trebuie să precizeze totalitatea simptomelor în toate detaliile lor şi să ducă la prescrierea remediului corect. În cadrul consultului trebuie precizată boala (sau bolile) de care suferă pacientul, dar mai ales acele simptome şi  detalii care îl individualizează. În principiu el nu diferă prea mult de cel alopatic şi cuprinde etapele de observaţie, inspecţie, ascultaţie, palpare, etc. dar acordă o mai mare importanţă interogatoriului, care nu se referă numai la simptomele actuale ci şi la toate detaliile care privesc viaţa pacientului. Medicul homeopat trebuie să fie un bun psiholog: el trebuie să observe cu acuitate toate detaliile comportamentale şi temperamentale ale pacientului, să sesizeze care sunt zonele sensibile ale psihismului său, punctele nevralgice  care sunt posibile surse de stres ori dezechilibru. De asemenea, inspecţia şi consultul clinic trebuie să ia în seamă toate detaliile semiologice ale unor leziuni locale, să le precizeze forma, culoarea, profunzimea, aspectul şi modalităţile.

 

Una dintre legendele despre homeopatie este că, în general, „consultul homeopatic durează foarte mult”. Nu este neapărat necesar. Totul depinde de modul de înţelegere a medicului, de experienţa sa, de capacitatea sa de a valoriza corect simptomele cele mai caracteristice şi, în cele din urmă, de capacitatea sa de a decide pentru remediul corect sau pentru o atitudine potrivită momentului.

În cazurile acute consultul este de obicei mai scurt pentru că sunt suficiente câteva simptome foarte pregnante, bine individualizate, care se referă la modul în care pacientul îşi face „propria boală”; este important ca medicul homeopat să aibă imaginea corectă a bolii tipice pentru a putea deosebi simptomele comune ale acesteia de simptomele particulare pacientului şi definitorii din punct de vedere homeopatic pentru remediul corect.

 

 

 

Reguli de administrare a remediilor

Există câteva reguli de administrare a remediilor, ce sunt prezentate mai pe larg în textul pentru farmacişti, unde trimitem. În principiu aceste reguli au  două scopuri: o bună absorbţie a remediului şi reducerea şanselor ca remediul să fie antidotat.

De aceea globulele sau tabletele se pun pe limbă sau sublingual fără să se atingă cu mâna; contactul cu transpiraţia şi mirosul  corpului pot influenţa suprafaţă globulelor şi antidota o parte din acţiunea remediului. Dacă este vorba de soluţie, aceasta se dizolvă în puţină apă şi se ia cu înghiţituri mici care se ţin în gură. Interdicţia de la cafea, mentă, substanţe aromate este mai mult formală şi ea se referă la posibilitatea antidotării imediate a absorbţiei. În principiu este preferabil ca remediile sa fie luate la distanţă de mese (jumătate de oră) pentru a împiedica antidotarea de orice fel. Conform propriilor opţiuni sau la recomandarea medicului (atunci când este necesar) pacientul  poate ţine un regim alimentar. În general însă nu se recomandă schimbări majore ale stilului de viaţă, pentru a avea o imagine cât mai fidelă a acţiunii remediului. Bineînţeles că este recomandabil să se înlăture sursele de stres, intoxicaţie şi dependenţele de tutun, alcool, droguri, muncă excesivă etc.

În general însă antidotările care se fac cu mentă, cafea sau substanţe aromate sunt mult mai mici decât cele datorate antibioticelor ori corticoterapiei; dar înlăturarea acestora cere destule precauţii.

 

Citeste continuarea: 1 2 3