Dacă nu ar exista, homeopatia ar trebui inventată… pentru că ea răspunde unor probleme reale ale medicinii. Nevoia unei alternative care să folosească substanţe diminuate apare datorită multitudinii de reacţii adverse ce apar la folosirea medicamentelor. Sunt reacţii de sensibilizare ce duc la alergii şi care, uneori , fac imposibilă utilizarea unor medicamente. Homeopatia ţine seama de aceste idiosincrazii individuale.
Pe de altă parte, alopatia este cantonată ferm în domeniul tratării entităţilor nosologice bine definite (a bolilor), dar complexitatea reacţiilor umane la boală este foarte mare, ceea ce face ca boala să nu se prezinte ca o realitate abstractă ci, în fapt , avem de a face cu bolnavi care prezintă boli. Homeopatia ia în seamă nu doar simptomele bolii ci toate simptomele şi caracteristicile individului bolnav, fiind astfel o doctrină holistică şi răspunzând nevoii de completitudine a pacienţilor şi medicilor. Există o mulţime de condiţii de graniţă, prost definite nosologic, în care deşi suferinţa este reală , perspectiva strict nosologică a alopatiei nu le face faţă. De asemenea există perturbări ale sistemului imun sau ale homeostaziei organismului care necesită o echilibrare a acestuia şi nu doar o acţiune strict simptomatică; acestea sunt domeniul predilect al homeopatiei.
Pe de altă parte, pacienţii au devenit din ce în ce mai conştienţi de riscurile tratamentelor chimice cu doze mari ( care uneori au şi eficacitate relativă) şi doresc o alternativă mai puţin nocivă şi mai naturală. Abuzul de antibiotice, de corticoizi, de antidepresive sunt o tristă realitate a zilelor noastre şi mulţi pacienţi doresc o medicină care să le evite.
Simptomele homeopatice
Atât simptomele din Materiile medicale, cât şi cele colectate de la pacient în timpul consultului trebuie să fie foarte bine precizate. Constantin Hering, un mare homeopat german care a devenit „părintele homeopatiei americane”, a fixat într-o formă uşor de reţinut cerinţele unui simptom homeopatic complet pe care le-a pus în formă de cruce.
Ele sunt:
– localizarea: aceasta trebuie făcută cu cât mai mare precizie, atât pentru simptomele particulare cât şi pentru tendinţa generală de a face afecţiuni în anumite zone sau organe, aşa numitul tropism – există remedii cu tropism pentru ochi (Euphrasia) sau pentru şold (Natrium sulphuricum) , pentru partea dreaptă a capului (Sanguinaria) sau pentru cea stângă (Spigelia) ş.a.m.d.; de asemenea se notează iradierile, migrarea sau înlănţuirea unor localizări (de ex. de sus în jos sau invers; de la dreapta la stânga etc.) Are importanţă că un pacient prezintă mai mult simptome pe partea dreaptă (de ex. Lycopodium) sau pe partea stângă (Lachesis), că durerile sunt pe suprafeţe mari sau pe suprafeţe mici (Kali-bi), că sunt fixe sau eratice (Pulsatila). În cazul unor semne obiective, este importantă atât localizarea cât şi descrierea cât mai exactă a leziunilor (de exemplu forma unui ulcer; localizarea aftelor; aspectul mucoaselor etc.)
– senzaţiile: simptomele sunt resimţite subiectiv diferit de diverşi indivizi şi aceste senzaţii pot face diferenţierea între remedii. Durerea, de exemplu, poate fi ca de arsură (Arsenicum , Sulphur etc.), de tracţiune, ca de împungere sau săgetătoare, contuze sau ca o presiune. De asemenea trebuie notate şi senzaţiile generale, de ex. lipsa de aer (Ignatia) senzaţia de somnolenţă (Nux moscata), de oboseală (acizii) sau de amorţeală (Gnaphalium);
– modalităţile: constau în împrejurările şi condiţiile care ameliorează sau agravează simptomele. Agravările pot viza anumite condiţii meteorologice, climatice, anumite perioade naturale de exemplu , agravare iarna (Petroleum) sau la căldură (Sulphur) , la umezeală (Dulcamara) sau la uscăciune (Causticum); agravare la vânt (Aconit) sau înaintea furtunii (Phosphorus), la lună plină (Sulphur) ş.a.m.d. . Există modalităţi orare, de ex. agravare la 1 noaptea (Arsenicum) sau între 3 şi 5 (Kalium); modalităţi în funcţie de acte fiziologice , de ex. bând apă rece (Phosphorus) sau mâncând (Abrotanum) etc.;
– concomitenţele: reprezintă asocierea unor simptome din domenii diferite (de ex. cefalee cu greaţă) dar cuprind şi alternanţele ori succesiunile morbide între boli sau simptome; de ex. astm care alternează cu diaree sau amigdalite urmate de simptome reumatismale.
O mare importanţă, uneori determinantă pentru precizarea remediului este cauzalitatea; momentul, factorul sau prilejul care au declanşat apariţia simptomelor şi bolilor. Pacienţii recunosc adeseori aceste cauzalităţi afirmând „din acel moment nu m-am mai simţit bine”. Este de precizat că homeopatia atribuie cea mai mare importanţă cauzelor psihice sau emoţionale care pot afecta profund individul; moartea unui apropiat (Ignatia, Natrium muriaticum), stresul profesional (Nux vomica), abuzurile în copilărie ( Staphisagria, Carcinosinum), furia (Colocynthis) etc.
