Burnout rămâne unul dintre cele mai folosite sau auzite cuvinte din ultimii ani. Însă epuizarea aceasta, pusă lângă lipsa de sens pe care am resimțit-o în perioada pandemiei, stând la birourile de acasă, în ședințele successive, fără un spatiu neinvadat, fără ieșirile și evadările cu care eram obișnuiți, e peste tot și ne obligă să frânam, să ne întrebăm pentru cine și pentru ce alergăm. Oare am găsit cu adevărat un sens în sacrificiile pe care le facem sau e doar un reflex, o frică, un complex? Nu ne dăm voie să simțim o emoție până la capăt, pentru că – nu-i așa? avem o dependență de acțiune, suntem în așteptare și căutare de alte lucruri mai importante de făcut. Obișnuința și rutina aceasta ne costă sănătatea fizică și mentală, pentru că stresul cronic poate provoca boli cât se poate de reale și grave.
Sindromul de burnout reușește să își facă loc în viață noastră nu pentru că ne confruntăm, din ce în ce mai mult, cu perioade stresante și multă presiune, ci pentru că neglijăm să ne debarasăm de stresul adunat. Sau cum spun autoarele Emily Nagoski și Amelia Nagoski, ne este dificil să spargem cercul vicios al stresului. Reprezintă cea mai apăsătoare formă de degradare a stării de bine în contextele de muncă și este urmarea stresului profesional cronic.
Statisticile spun că 1 din 3 persoane active profesional dezvoltă sindromul burnout cândva de-a lungul carierei. Dar dacă ne-am poziționa și uita din perspectiva celor 2 din 3 persoane care nu se confruntă cu acest sindrom și ne-am întreba: ce fac diferit sau cum de reușesc să facă diferit, ce aleg în munca lor, cum gestionează și care le sunt strategiile de gestionare a stresului? Sau poate diferența nu e în muncă, ci în alegerile din viața personală?
Etapele care arată instalarea unui burnout
Burnout-ul debutează ca un deficit la nivelul motivaţiei datorat suprasolicitării, presiunii timpului, superficializării relaţiilor prin dedicare insuficientă și detașare, urmat de epuizare (lipsă de energie) şi sentimentul de a nu mai putea face faţă, fiind lipsit de apărare în faţa sarcinilor care „se revarsă” asupra sa. Aceste stări conduc la punerea sub semnul întrebării a capacităţilor proprii, a imaginii de sine şi pe acest fond, la instalarea sentimentului dureros a lipsei de perspectivă şi de sens, că„ totul este în zadar”.
Tabloul clinic al sindromului burnout este multi-cauzal și poate fi descris ca un calup de simptome de disfuncție socială și de tulburări psihosomatice și somatice.
Etapa 1 a burnout-ului
Burnoutul se dezvoltă lent și discret, iar primul semnal de burnout este supraaglomerarea cu lucruri de rezolvat sau făcut. Cei cu predispoziție la epuizare, în primă instanță se simt plini de vitalitate și energie, gata și capabili să le facă pe toate, dornici să arate că sunt apți să le facă singuri pe toate, în același timp încep să uite și să se deconecteze de ei, de nevoile lor, de semnalele pe care le primesc din interior și exterior, de pauzele de care orice om are nevoie.
Etapa 2 a burnout-ului
În etapa ulterioară apare deja starea de oboseală, persoana ajunge să aibă un ghem încâlcit de emoții, un sentiment de apăsare care parcă anesteziază, începe să resimtă încărcătura tuturor lucrurilor pe care le are de făcut, frustrarea, un angajament care începe să scadă, stresul așteptărilor pe care și le-a setat singură sau i-a lăsat pe alții să le pună pentru ea.
Etapa 3 a burnout-ului
Apoi stările și simptomele acestora se acutizează până în nivelul în care persoana epuizată nu prea mai poate face diferența între simptomele unei tulburări și persoana sa, începe să aibă îndoieli de sine, apare hipervigilența, atacurile de panică, comportamentele compulsive prin care încearcă să se “debaraseze” de momentul prezent și să caute și utilizeze forme de eliberare – mâncat, social media, alcool, mai multă muncă etc.
În ultimă fază a burnout-ului, multe persoane ajung să fie diagnosticate, de cele mai multe ori cu o boală autoimună, totuși rămâne sub un semn de întrebare dacă acest sindrom este ceea ce declanșează un răspuns autoimun sau dacă simptomele unei boli autoimune sunt cele care expun și creează risc de burnout.
Ce poți face pentru a îți fi mai bine?
- Conștientizează problema și trebuie să-ți limpezești mintea și să privești cu un ochi obiectiv la lucrurile pe care le ai de făcut
- Să pui limite sănătoase – să te asiguri că sarcinile pe care le ai de dus la bun sfârșit să fie în acord cu limitele tale fizice și psihice, cu abilitățile și cunoștințele tale
- Analizează interacțiunea cu colegii tăi de muncă și învață să îți construiești relații sănătoase
- Analizează, simplifică și rămâi cu lucrurile care contribuie la obiectivele tale personale și cele profesionale
- Să regândești și reconsideri conceptul de relaxare, care uneori poate începe cu permisiunea de a fi prezent/ă
- Ajută să faci mișcare, să dormi bine, să practici mindfulness și alte tehnici de relaxare ( tehnici de vizualizare, ancorare în simțuri, relaxarea musculară progresivă, arta etc)
- Să fii curios și onest cu tine în ceea ce privește cauzele care te-au adus în situația de burnout și cum îți poți regăsi sensul sau „reface” relația cu munca. Cere ajutor, dacă te simți încurcat în propriile vulnerabilități care te-au adus la epuizare și cum le poți da o nouă direcție
- Să ai în vedere (re)modelarea contextelor profesionale și relaționale, astfel încât sănătatea emoțională să devină o prioritate
Articolul integral il gasesti aici.
Clinica Aproape – Permite-ți să fii bine!
Tel: 0722187700
Mail: contact@clinicaaproape.ro
Facebook: https://www.facebook.com/clinica.aproape
foto: Depositphotos.com
