Un copil care nu dormea, nu vorbea și se retrăgea zi de zi din lumea celor din jur. O mamă care a refuzat să accepte că nu există nicio cale înainte. Și o decizie care a schimbat rapid și vizibil traiectoria unui băiețel cu autism. Aceasta este povestea lui Peleg.
Pe măsură ce se apropia de vârsta de 2 ani, Peleg, un băiețel originar din Serbia, a început să devină din ce în ce mai retras. Contactul vizual a scăzut, cuvintele s-au împuținat, iar interesul pentru fratele şi sora lui mai mari s-a stins. Mama sa, Orly, observa cum Peleg se bâlbâia la consoane, nu învăța să se îmbrace, nu folosea toaleta, nu ştia să se joace cu alți copii. Urma ritualuri comportamentale fixe, făcea mişcări repetitive, dormea din ce în ce mai puțin şi slăbea, deşi mama sa îi oferea constant mâncare.
Orly a găsit răspunsul într-o noapte târzie, căutând în engleză expresia „copil a încetat să vorbească”. A aflat astfel că regresia de limbaj este un simptom al autismului şi că Peleg îndeplinea opt din zece criterii. Evaluarea neuropsihologică oficială a confirmat diagnosticul de tulburare din spectrul autist. Ulterior, testele genetice efectuate pentru întreaga familie extinsă au arătat că există o genă asociată cu autismul care se transmite în familia lor.
Pe măsură ce se apropia de vârsta de 4 ani, Peleg ajunsese să doarmă doar trei ore pe noapte şi pierduse câteva kilograme. Orly era conştientă de existența terapiei cu celule stem pentru autism şi începuse să discute cu alți părinți care o încercaseră. Deoarece nu salvase sângele din cordonul ombilical la naşterile copiilor săi, a apelat la o clinică care să furnizeze celule stem mezenchimale de la un donator.
Peleg a primit, timp de cinci zile, terapie cu celule stem mezenchimale din două surse: țesut de cordon ombilical şi placentă. În prima zi, o perfuzie intravenoasă cu 79 de milioane de celule din cordonul ombilical. În a doua zi, 80 de milioane de celule din placentă. Zilele trei şi patru au adus injecții intramusculare cu celule din ambele surse, iar în fiecare zi Peleg a primit şi două doze intranazale de exozomi derivați din celule placentare, cu un număr minim de 400 de milioane de vezicule extracelulare per doză.
Transformarea a venit rapid şi pe mai multe planuri simultan.După prima perfuzie, Peleg a dormit toată noaptea, la două zile de la începutul tratamentului a spus prima lui propoziție din trei cuvinte: „Mami, mi-e foame.” Tot în acea săptămână, s-a jucat de-a v-ați ascunselea cu sora lui pentru prima dată în viața sa. În cele şase luni care au urmat, logopeda profesionistă a lui Peleg a estimat că a făcut progresul echivalent a patru ani de dezvoltare a limbajului. De la 15 cuvinte izolate, a ajuns la propoziții de şase cuvinte, în două limbi. Violența şi comportamentele repetitive au dispărut. Contactul vizual a revenit. Mânca, dormea, se juca.
Povestea lui Peleg ridică o întrebare pe care tot mai mulți părinți şi-o pun: ce opțiuni ar fi existat dacă celulele stem ar fi fost recoltate la naştere şi stocate?
„Celulele stem din cordonul ombilical şi din placentă pot fi recoltate la naştere, fără niciun risc pentru mamă sau copil, şi păstrate în bănci specializate pentru utilizare ulterioară. Un aspect esențial este că aceste celule conservate nu îmbătrânesc şi nu sunt expuse bolilor dobândite pe parcursul vieții, rămânând o resursă pură, pregătită pentru a fi folosită chiar şi la ani distanță de la recoltare. În plus, spre deosebire de alte surse de celule stem, cele din țesuturi perinatale sunt mai bine tolerate de organismul primitorului, indiferent că este vorba de propriul copil sau de un pacient care are nevoie de o terapie alogenă”, explică dr. Bogdan Coltor, reprezentant medical Cord Blood Center.
Peleg este astăzi un copil care vorbeşte, doarme, mănâncă şi se joacă. Iubeşte să se joace cu Lego, cu alți copii şi râde mult. Pentru familia sa, fiecare cuvânt nou, fiecare noapte dormită şi fiecare joc împreună cu sora lui înseamnă mai mult decât un progres măsurabil: înseamnă redobândirea unui copil pe care îl credeau pierdut.
