Inspirational, motivational, emotional

Inca de la inceputul relatiei lor, familia fetei a avut tot timpul cate ceva de obiectat fata de iubitul ei: ca are un “background” nepotrivit, ca o va face sa sufere daca raman impreuna si multe altele. Sub presiunea vorbelor familiei ei, fata era tot timpul pusa pe cearta si avea tot timpul cate ceva sa-i reproseze iubitului ei. Cu toate astea, ea il iubea. Si pentru ca el nu se pricepea la cuvinte, nu stia niciodata cum sa-i raspunda la intrebarea “Cat de mult ma iubesti si tu?”, ea se supara si se certau din nou. Insa el o iubea si nu se putea supara pe ea, “indura” in tacere.

Ea avea 6 ani cand am intalnit-o prima data, pe plaja. Veneam pe aceasta plaja de la vreo 10 kilometri distanta, ori de cate ori mi se parea ca lumea isi inchide portile pentru mine. Parca mi-o aduc aminte. Construia un castel de nisip sau ceva si de-odata isi ridica ochii ei albastri ca marea spre mine si-mi spuse.

Este timp pentru toate in viata si vine o vreme cand trebuie sa mergi mai departe ca sa faci fata provocarilor. La inceput, pornesti pe drumul tau visand la cariera, ascensiune, succes, bani si glorie. Apoi, vine un moment cand nu mai esti atat de sigur ca acesta este drumul pe care vrei sa mergi, drumul care te face fericit. Nu demult voiai sa darami lumea si sa o reconstruiesti, sa fii cineva si sa impresionezi. Apoi, dintr-odata nu mai vrei faima. Cu cat inveti mai multe, cu atat iti dai seama ca cel mai bun lucru ar fi ca lumea sa te lase in pace si sa ai liniste, pace interioara si impacare cu sine. Ti s-a intamplat sa gandesti asa?

Robby era un baietel de 11 ani cand mama lui l-a adus la prima lui lectie de pian. Ca profesor de pian, prefer ca elevii mei (in special baietii) sa inceapa mai devreme studiul pianului. I-am spus asta si lui Robby, mai ales ca varsta lui era un pic mai inaintata decat media celor ce debuteaza la cursurile de pian, dar el m-a rugat sa il primesc pentru ca acesta este visul mamei lui: sa-l auda cantand la pian. Asa ca l-am acceptat.

In mediul de afaceri sau la job, unii oameni par a fi nascuti pentru succes in timp de altii nu reusesc sa fie persoane puternice orice ar face; sunt la cheremul vicisitudinilor vietii, sunt victime, sunt nefericiti, dau vina pe circumstante sau pe alti oameni mereu si pana la un punct ai jura ca au dreptate. Exista insa explicatii pentru care nu toata lumea face parte din tagma oamenilor puternici. Oamenii puternici devin astfel pentru ca isi traiesc viata – indeosebi cea profesionala – urmand anumite principii si legi scrise sau nescrise, din instinct, intuitie sau cultivandu-si acest mod de a gandi pana cand devine insasi filozofia lor de viata.

In mediul de afaceri sau la job, unii oameni par a fi nascuti pentru succes in timp de altii nu reusesc sa fie persoane puternice orice ar face; sunt la cheremul vicisitudinilor vietii, sunt victime, sunt nefericiti, dau vina pe circumstante sau pe alti oameni mereu si pana la un punct ai jura ca au dreptate. Exista insa explicatii pentru care nu toata lumea face parte din tagma oamenilor puternici. Oamenii puternici devin astfel pentru ca isi traiesc viata – indeosebi cea profesionala – urmand anumite principii si legi scrise sau nescrise, din instinct, intuitie sau cultivandu-si acest mod de a gandi pana cand devine insasi filozofia lor de viata.

Dupa 21 de ani de casnicie, am descoperit cum sa mentin vie flacara iubirii si intimitatii in relatia cu sotia mea.

Am inceput de curand sa ma intalnesc cu alta femeie.

De fapt, a fost ideea sotiei mele. “Stii foarte bine ca o iubesti”, imi spuse intr-o zi, luandu-ma prin surprindere. “Viata e atat de scurta. Trebuie sa petreci mai mult timp cu cei pe care-i iubesti.”

Cand Angela era mica, De doi-trei-patru anisori Mamica si taticul ei Au invatat-o sa nu spuna vreodata NU. Au invatat-o ca trebuie sa accepte Tot-tot ce spuneau ei, Iar daca nu, primea o palma peste fund Si era trimisa-n pat.

MAMA! Doar patru litere care exprima atat de multa emotie, bucurie, dragoste neconditionata, sprijin, alinare, educatie, tarie, frumusete. Sunt atatea lucruri pe care le putem invata de la ea numai privind-o sau ascultand-o. Iata numai cateva dintre ele:

Un dulgher in varsta era pregatit sa se retraga din activitatea sa. I-a spus patronului sau despre planurile sale de a iesi din afacerea imobiliara in care muncea de ani de zile, aceea de constructii de case, pentru a trai o viata mai lejera alaturi de sotia sa, bucurandu-se de familia sa extinsa, acum ca avea deja si nepotei.

Cel mai dureros lucru nu este faptul ca parintii nostri, in anumite momente, au ranit si au abandonat copilul nostru interior, ci ca noi insine am lasat acel copil in urma atunci cand ne-am simtit umiliti, uitati, certati, micsorati si neputinciosi in sufletul nostru fragil, atunci cand eram copii.

Era o dimineata agitata si aglomerata de munca de spital, una din acele zile tipice cu lume multa la camera de garda, fiecare cu urgenta sau problema lui asteptand la rand sa intre la un medic. In jurul orei 8.00 un domn in varsta, bine imbracat, un barbat fin, sa fi fost in jur de 80 de ani, a sosit si el la acest spital ca sa ii fie scoase firele urmare a unei mici interventii chirurgicale pe care o suferise la mana dreapta din pricina unui nedorit accident casnic.

Simtindu-si sfarsitul aproape, imparatul dorea sa gaseasca un sot pentru singura sa fiica. Aceasta nu doar ca era cea mai eleganta si culta fata din tara, dar era de departe si cea mai frumoasa. Avea un singur defect: nu vroia nicicum sa se marite.

Trei femei mersera la fantana sa ia apa. Aproape de fantana, pe o lespede de piatra, sedea un batran care le privea in tacere si asculta ce povesteau.

El era un barbat robust, cu o voce puternica si cam dur in modul lui de a fi.

Ea era o femeie dulce si delicata. S-au casatorit. El se ingrijea de casa si de educatia copiilor. Copiii au crescut, s-au casatorit, au plecat. O poveste ca multe altele…

Aceasta este una din acele mici povesti nepretuite care dainuie in timp si ne inspira in clipele de liniste sufleteasca, cand avem disponibilitate pentru a o citi, dar ne si ajuta sa ne reamintim importanta de a trata oamenii din viata noastra cu respect.

Durerile de cap din perioada Sarbatorilor de iarna, fie ca vrem sau nu, ajung sa afecteze viata multora dintre noi. Pentru unii dintre noi ele reprezinta tensiunea acumulata din cauza cumparaturilor de sfarsit de an, relatiilor si intalnirilor cu rudele. Pentru altii este o provocare sa faca fata vremii reci de afara si a noptilor lungi de iarna. Indiferent ce iti cauzeaza neplacere, avem cateva solutii pentru tine care te vor ajuta sa treci mai usor peste perioada solicitanta a Sarbatorilor de iarna:

Stim cu totii ca oricat te-ai pregati in avans (daca ai timp) pentru oaspetii de Sarbatori, tot ne trezim la un moment dat (de obicei cand mai e un pic si suna invitatii la usa), ca mai sunt prea multe de facut ca sa te incadrezi in timp si atunci intram in panica. Sau, daca ai reusit sa pui totul la punct, esti cu nervii atat de intinsi incat o ruda care varsa paharul pe fata de masa sau pune o intrebare iritanta e de-ajuns sa iti declanseze o criza de nervi.

A sunat iarăşi deşteptătorul, ca o veste proastă: e vremea să nu mai visezi, să te târăşti afară din pat, să-ţi bagi picioarele şi restul componentelor sub duş, gândindu-te că, poate, o cafea îţi va face chinul mai suportabil. Pe vremuri, oamenii se bucurau de răsăritul soarelui atât de mult încât, în toate tradiţiile cunoscute, au compus şi închinat imnuri, rugăciuni sau ritualuri de mulţumire pentru ziua cea nouă.

Care este cel mai potrivit moment ca sa spui unui om drag ca tii la el, ca ii multumesti ca ti-a calcat pragul vietii si al inimii macar o data, ca ai fost cu cateva clipe si zambete mai fericit