Pentru astazi, vreau sa iti ridic o problema ce te poate soca sau intriga, care a fost problema mea – ca a multora dintre noi – ani de zile dar pe care nu am reusit sa o vad asa de clar ca in randurile urmatoare. Astazi am primit un mail de la Andy Szekely care m-a emotionat si il impartasesc cu voi.
Eu sunt abonata la newsletterul lui Andy, la fel ca peste 25.000 de oameni ca mine si ca tine, consider ca prin ceea ce am auzit de la acest om la diverse cursuri de dezvoltare personala la care am fost, viata mea s-a schimbat in bine, mi s-a ridicat un val de pe ochi si am reusit sa vad ce conteaza cu adevarat in viata.
Deschide Newsletter-ul Sfatulparintilor.ro, intra pe site si primesti automat un cadou, la inceputul saptamanii viitoare. In plus, intri in tragerea la sorti zilnica, cu premii de la Egmont.
Asa incat recomand ce spune Andy ori de cate ori am ocazia si simt ca mesajele lui se potrivesc cu profilul siteului www.sfatulparintilor.ro.
Poate ca mesajul din spatele acestor randuri te va atinge emotional si pe tine. Poate te va ajuta. Poate te va intriga. Dar nu cred ca te va lasa indiferent. Cel putin, intentia mea este una de a te ajuta. Daca eu as fi primit acest tip de randuri in urma cu cativa ani, as fi vazut mai clar ce am de facut. Insa mai bine mai tarziu decat niciodata, nu?
Iata ce scrie Andy Szekely:
Vreau sa iti spun o poveste care arata ca o piesa de teatru in 3 acte.
Din pacate… nu e vorba de o piesa oarecare pentru ca ea nu se joaca pe o scena ci se traieste in realitate… de catre multi parinti prea ocupati cu serviciul ca sa isi mai vada copiii crescand:
Actul 1
Tatal ajunge acasa rupt de oboseala dupa o zi în care nu a avut timp nici sa respire… Cu voce timida si cu ochii plini de asteptare, micutul isi priveste tatal si il intreaba:
– Taticule, cat castigi pe ora?
Tatal, preocupat si cu un zambet sever, raspunde:
– Fiule, aceste lucruri nu te privesc pe tine. Sunt foarte obosit, nu ma mai deranja, te rog!
Copilul insista:
– Dar, taticule, spune-mi cat castigi pe ora?!
Reactia tatalui este la fel de severa, dar totusi, ca sa fie lasat in pace, raspunde:
– Cinci dolari.
Atunci copilul il intreaba:
– Tata, poti sa-mi dai doi dolari, te rog?
Enervat de aceasta intrebare, tatal ii raspunde cu voce taioasa:
– De asta ai vrut sa stii cat castig pe ora? Du-te in camera ta si culca-te, ca trebuia deja sa dormi! Si sa nu ma mai deranjezi… baiat profitor ce esti!…
Actul 2
Putin mai tarziu, stand ingandurat in fata televizorului, tatal reflecta putin la discutia cu baiatul sau si realizeaza ca a fost prea dur cu el. Se gandeste ca poate cel mic are nevoie de bani sa cumpere ceva de mare interes pentru el si-si face mustrari de constiinta ca l-a repezit. Se ridica si pleaca spre camera copilului, deschide usa usor, baga capul si vede ca cel mic inca nu a adormit. Intra in camera si il intreaba cu voce scazuta:
– Dormi, fiule?
– Nu, tata…
– Uite, fiule, ai aici cei doi dolari pe care i-ai cerut…
Baiatul intinse manutele si lua banii si, luminandu-se la fata, spuse:
– Multumesc, taticule! Si bagand manuta sub pernuta mai scose trei dolari si ii spuse tatalui sau:
– Taticule, acum sunt fericit… am deja cinci dolari.
– Bine, fiule. Acum, spune-mi pentru ce aveai nevoie de bani? il intreba tatal curios.
Copilul raspunse, cu ochii stralucitori:
– Taticule, ai putea sa-mi VINZI o ora din timpul tau?
Actul 3 …
Povestea, asa cum am citit-o eu initial nu are un al treilea act. Ea se termina brusc, cu aceasta concluzie amara despre timp, bani si viata traita anapoda…
Cred insa ca un al treilea act se impune si el ar trebui scris de fiecare om care isi doreste o viata prospera si echilibrata.
Hai sa fim realisti:
Sa faci destui bani incat sa-i oferi familiei tale siguranta si confortul de care are nevoie, sa iti permiti 3 concedii frumoase pe an, sa conduci o masina care sa te reprezinte si sa stai intr-o casa spatioasa … nu este atat de greu pe cat pare.
Nu este operatie pe cord sau pe creier. Nici macar una de apendicita.
Oricine poate sa o faca, dar mai intai ar trebui sa inteleaga esenta banilor !
Asa ca da-mi voie sa iti spun parerea mea despre bani, transanta si realista, chiar daca pare la fel de dureroasa ca si concluzia baietelului din ”piesa” de mai sus.
Banii nu reprezinta nimic altceva decat viata insasi.
Da stiu… suna teribil de materialist… dar asculta-ma putin.
Atunci cand ai venit pe aceasta lume, erai dezbracat si sarac lipit.
Poate parintii tai erau oameni instariti, insa tu personal nu aveai nici o proprietate.
Tot ce aveai era timp… intr-o cantitate limitata.
In ziua de azi… cam fiecare bebelus vine pe lume cu o speranta de viata de 70 – 80 de ani.
Avand in vedere ca aproape 220.000 de ore sunt pentru dormit… atunci iti mai raman cam 445.000 de ore sa faci ce vrei cu ele.
Poti sa alegi sa te relaxezi… sa inveti.. sa iubesti… sa petreci timp cu familia sau orice alta experienta de viata.
Sau poti sa petreci o parte din acele ore pretioase muncind.
Daca alegi sa muncesti atunci alegi sa oferi bucati din viata ta in schimbul unei sume de bani.
Acei bani reprezinta viata!
Atunci cand m-am angajat prima data, am fost de acord sa imi vand fiecare din cele 445.000 de ore pentru 20 de mii de lei (vechi) adica mai putin de o jumatate de euro.
Deci pentru suma de 1.120.000 de lei (vechi), adica 25 de euro, compania mi-a cumparat cel mai de pret lucru pe care il aveam. O saptamana din viata mea; timp pe care nu puteam sa-l mai recuperez niciodata.
Probabil si tu faci acelasi lucru. Daca lucrezi, iti vinzi timp pe care nu o sa-l mai recuperezi niciodata pentru o suma de bani care te va ajuta sa te bucuri experientele din timpul care ti-a ramas.
Singura intrebare este: PRIMESTI PRETUL CORECT PENTRU BUCATILE DE VIATA PE CARE LE VINZI?
Sau… ai putea… ar trebui… sa primesti mult mai mult pentru timpul tau pretios?
Ce ai spune daca ai face doar o mica schimbare la modul in care gandesti despre tine… si asta ar deschide usa libertatii si oportunitatilor dincolo de cele mai frumoase visuri ale tale?
Gandeste-te la asta. Poate a venit vremea ta.
