Durerile iubirii: Pisicuta casnica si prietenul ei, pescarusul calator
Pisica simtea ca el nu era in apele lui si asa se face ca intre ei au aparut emotii negative, unele rostite insa cele mai multe pastrate sub taceri si priviri incarcate de trairi de ambele parti.
Pisica era trista cand pescarusul pleca sa zboare prin imprejurimi, atat cat ii permitea aripa lui proaspat vindecata. El se simtea vinovat ori de cate ori se inalta in zbor.
De ce zborul lui care ii aducea mereu atata bucurie si sens de a fi trebuia sa ii dea acum vinovatie si se genereze tristete in prietena lui draga?
Pisica a incercat in fel si chip sa il atraga sa stea acasa mai mult cu ea, pe canapea la caldura si de multe ori a reusit. De dragul ei, el statea si chiar se bucura pentru o perioada de timp. Dar dorul de zbor il chema iar… spre tristetea ei si vinovatia lui.
Pescarusul se simtea neinteles iar pisica se simtea neiubita. Pentru ea, iubirea insemna acasa cu cei dragi in jur iar pentru el, iubirea insemna periodic zbor si libertate, inteles de cei dragi din jur…
Intr-o zi, ca sa impace conflictul ivit si sa fie impreuna si in lumea lui, pisica a insotit pescarusul la o lunga plimbare pe malul marii, timp in care el zbura deasupra marii in preajma ei, miscorandu-si viteza ca sa tina pasul cu prietena sa. Dar pisica a obosit, era nesigura pe ea, nu era teritoriul ei si tot ce isi dorea era sa se intoarca acasa. Acolo era ea fericita, oricat nu o intelegea pescarusul.
Asa stand lucrurile intre ei, intr-o dimineata insorita de vara in viata lor isi facu aparitia un inger deghizat intr-o stea de mare.
Stiti care e problema voastra? ii surprinse pe cei doi steaua de mare proaspat sosita la mal.
Voi nu va recunoasteti fiecare ce sunteti cu adevarat si pentru ce ati venit pe lume. Credeti ca faptul ca sunteti prieteni si va iubiti inseamna ca sunteti la fel si trebuie sa va placa aceleasi lucruri si sa aveti aceeasi menire a vietii.
Tu esti o pisica de casa, e firesc sa te bucuri sa fii acasa, linistita, comoda, ca din starea ta sa aduci bucurie celor din jur iar ei sa se incalzeasca si sa isi incarce bateriile sufletului langa tine.
Tu, insa, pescarusule, oricat te vei stradui ca sa faci pe plac prietenei tale, nu vei fi in veci o pisica si deci nu vei avea cum sa te bucuri la aceleasi lucruri. Nu esti facut sa te bucure ce o bucura pe ea si nu e nimic in neregula cu asta. Tu existi ca sa zbori. Tu simti bucurie cand explorezi lumea, ii descoperi comorile si le aduci inapoi acasa unde te odihnesti pentru urmatoarele drumuri.
Ori de cate ori incercati sa fiti cine nu sunteti, veti simti judecata, tristete, dor de voi si singuratate.
Te mai poate interesa: Povestea de suflet: Iubirea… din copac
