Problema insa este sa ne dam seama daca ceea ce facem noi ne implineste intr-adevar… sau daca doar ne umple un gol, o nevoie de a ne afirma gloria noastra.
Ne poate lua ceva timp sa ne dam seama care e diferenta. De aceea imi place atat de mult acest articol scris de Dr. Shelly Provost, partener si responsabil cu fericirea al proiectului incubator Lamp Post Group.
Iata ce spune Shelly:
Egoul si ‘chemarea’ in viata pot fi surprinzator de asemanatoare. Amandoua te imping sa-ti realizezi dorintele. Amandoua iti pot consuma zilele (uneori si noptile) cu ganduri frenetice sau scanteieri de geniu. De asemenea, amandoua se pot concretiza in mod asemanator, cu bani, faima si putere.
Si amandoua te pot epuiza.
Egoul e necesar si important pentru ca-si face treaba de a-ti forma personalitatea. Iti protejeaza identitatea fragila, in timp ce tu cauti sa te lamuresti cine esti de fapt. Te fereste de avalansa asteptarilor impuse de societate si te motiveaza sa muncesti din greu ca sa ai mari realizari.
Dar egoul, singur de capul lui, te poate face sa crezi ca munca din greu si realizarile sunt scop in sine al vietii.
Daca egoul este cel care-ti formeaza personalitatea si-ti protejeaza identitatea, atunci chemarea este cea care are grija ca acestea sa fie autentice – cine esti tu cu adevarat – nu doar o masca pe care o prezinti lumii.
Iata aici cateva moduri in care sa-ti dai seama ce te mana de fapt in lupta:
EGOUL SI CHEMAREA SE TEM DE LUCRURI FOARTE DIFERITE.
Egoului tau ii e teama ca nu o sa aiba sau nu o sa faca ceva.
Seva cu care se hraneste egoul e frica. Scopul lui principal este sa-ti apere identitatea, dar se teme pentru meritele tale. Ca rezultat, egoul te impinge sa faci din ce in ce mai mult. Egoul iti comunica prin cuvinte cheie ca „trebuie”, „ar trebui”, „ar fi trebuit”, convingandu-te ca, daca obtii din ce in ce mai multe succese, atunci meriti, nu?
Chemarea se teme ca nu o sa exprime sau nu o sa fie ceva.
Chemarea se manifesta in tacere, prin indicii subtile din viata ta. Nu o intereseaza ca tu sa obtii sau sa reusesti ceva. Functia ei de baza este sa-ti ofere un mod in care tu sa-ti exprimi adevarul sinelui tau intregii lumi. Ce faci tu cu aceasta manifestare este mai putin important.
SI EGOUL, SI CHEMAREA, TREBUIE HRANITE.
Egoul are nevoie de anxietate pentru supravietuire.
Egoul nu numai ca se hraneste cu anxietate, dar are nevoie de ea ca sa decida care din aspectele personalitatii tale vor fi dominante si care vor fi latente.
Egoul va lucra cel mai mult acolo unde esti cel mai nesigur, ca sa ‘repare’. Egoul are nevoie de anxietate ca sa fixeze problema, apoi o corecteaza din mers, negand acest aspect neplacut al personalitatii tale. Din pacate, ceea ce egoul gaseste ca fiind enervant si deranjant, poate fi darul tau cel mai de pret pe care-l poti aduce lumii.
Citeste mai multe pe ASTROCAFE.RO.
