Abstinenta sexuala este propavaduita in mediile religioase, iar sexul premarital este considerat un pacat. Iata povestea pe care Elissa Anne a impartasit-o din care cu totii avem de invatat.
La varsta de 14 ani am tot auzit atat de multe lucruri despre abstinenta sexuala incat am devenit obsedata de rusinea pe care sexul premarital ar aduce-o asupra mea.
La biserica ni se spunea sexul este ceva rau, iar fetele sunt niste desfranate chiar si daca doar se gandesc la sex. Imoralitatea sexuala era un subiect des discutat ce se suprapunea cu ceea ce vedeam in jur: preoti excomunicati pentru adulter, ceremonii in care se ardeau materiale pornografice, ritualuri de exorcizare pentru homosexuali, avorturi care sa stearga urmele unui sex premarital, abuz verbal, barfe. Toate acestea iti cam taiau pofta de sex si cresteau teama de a cadea in ispita.
In ciuda tuturor predicilor, la 20 de ani am inceput sa ma masturbez. Nimeni nu mi-a spus ca e ceva rau, insa am presupus ca este, iar vina pe care o resimteam era enorma. De fiecare data ma rugam la Dumnezeu sa-mi trimita un sot bun, ca sa nu mai pacatuiesc.
Au mai trecut 6 ani, timp in care am evoluat in aventuri amoroase, insa fara sa fac sex. Invitam barbati la mine acasa care a ma sarute, sa ma atinga, fara a merge mai departe. La 30 de ani l-am intalnit pe EL, barbatul cu care aveam sa ma marit. Si el isi jurase sa ramana virgin pana la casatorie. Problema e ca era in alta tara. Dormeam in acelasi pat cand ne vizitam, am facut sex oral, sex pe skype, ne-am masturbat reciproc, insa nu am facut sex pana in februarie 2015, cand ne-am casatorit.
Iar cand noaptea nuntii a sosit si am facut sex, n-a fost deloc cum m-am asteptat. Faceam sex cu sotul meu. In sfarsit! Aveam 32 de ani si imi pierdeam virginitatea.
Citeste continuarea aici.
