Psiholog Miruna Stănculescu: Să vorbești (sau să nu vorbești) cu fostul (sau cu fosta)?

Relațiile cu fostul (sau fosta) par să se încadreze în două categorii. Cea mai întâlnită este categoria în care persoana cu pricina este tratată ca râia (adică nu mă apropii și avertizez cunoscuții că se poate lua). Cea de-a doua categorie se încadează în “să rămânem prieteni”. Haideți să vedem cum ajungem să plasăm fostul sau fosta în una sau alta dintre categorii și la ce ne folosește (sau nu) oricare dintre ele.

În prima categorie se ajunge ca urmare a principiului “dacă nu ești cu mine, ești împotriva mea” sau ca încheiere previzibilă a unei relații dificile. O despărțire este dureroasă. Până la urmă reprezintă pierderea unei investiții afective și chiar de viață (mai ales dacă este vorba de o relație de lungă durată). Dar, la fel de adevărat este că, deși este dreptul fiecăruia dintre noi să de despartă, e important cum anume facem acest lucru. Ca atare, chiar dacă o despărțire mă rănește dar fostul (sau fosta) procedează cu tact și cu considerație poate că merită să nu-l plasez în categoria “râie” și să păstrez loc de ”bună ziua” pentru vremea în care rănile se mai vindecă. Dacă însă depărțirea se produce într-un fel care mă avertizează real că fostul meu partener de relație e toxic, atunci probabil că e mai util pentru mine să uit că a existat vreodată.

Citeste continuarea: 1 2