Odată instalată dependența e foarte greu, de unul singur, să vezi că ai o problemă. Dacă e o persoană pe care o idealizezi, de vreme ce e doar în mintea ta, nu are cum greși, e – deci – perfectă. Dacă e o relație disfuncțională e greu să lași speranța de a o face să meagă să dispară; odată cu asta dispar și visele și timpul investit. Ai deci nevoie de o privire obiectivă și, ca în orice dependență, de o strategie prin care să o depăsești. Poate că ai nevoie de o modalitate prin care să încetezi să faci eforturi (de contactare, sau de informare). Sau, dacă deja te afli într-o relație disfuncțională, să conștientizezi că dacă până acum nu a fost „jackpot”, e poate vremea să renunți și să consideri și alte opțiuni. Ori dacă relația s-a terminat și nu poți trece peste ea, să faci un pas spre a vedea și ceea ce era disfucțional, nu doar varianta idealizată.
Deci, dacă te recunoști în cele de mai sus, ai o problemă. Și primul pas este să recunoști că, da, o ai. Apoi să cauți privirea obiectivă care te poate însoți pe drumul către distanțarea de obsesie (fie că apelezi la un prieten sau la privirea obiectivă calificată adică psihologul). Odată ce ajungi aici poți face pasul către a înțelege cum ai ajuns din omul liber de ieri, cel prizonier de azi. Odată ce te cunoști și te înțelegi mai bine, următorul pas este să identifici resursele de care ei nevoie pentru eliberarea de obsesie. Nu spun că e un drum ușor. De multe ori, e dificil și dureros. Dar este singura cale care deschide posibilitatea unei viitoare relații autentice și împlinite.
Autor: Psiholog Miruna Stănculescu
