Sfântul Ilie – Tradiții, obiceiuri, superstiții. De ce nu este bine să muncești și ce trebuie să facă fetele!

Ca și Sân-George și Sâmedru, Sânt-Ilie este o divinitate populară care a preluat numele și data celebrării de la un sfânt creștin – Sfântul Proroc Ilie. În tradiția populară românească, Sânt-Ilie era o divinitate a Soarelui și a focului, identificată cu Helios din mitologia greacă sau Gebeleizis din mitologia geto-dacă. Sânt-Ilie provoacă tunete, trăsnete, ploi torențiale și incendii, leagă și dezleagă ploile, hotărăște unde și când să bată grindina.

Se spune că, în perioada sa de pământean, Ilie a fost păcătos și, sub mânarea Diavolului, și-a ucis părinții. El și-a ispășit însă păcatele și a fost chemat de Dumnezeu în rândul sfinților, fiind urcat la cer într-o trăsură de foc, trasă de cai înaripați. Din cer, Sânt-Ilie cutreieră norii și trăsnește dracii cu biciul de foc, pedepsindu-i astfel pentru răul pe care i l-au pricinuit.

Citește aici Acatistul Sfântului Ilie.

Obiceiuri de Sfântul Ilie

În ajunul zilei de Sfântul Ilie, fetele se duceau noaptea pe câmpul semănat cu cânepă, se dezbrăcau și se tăvăleau prin holde. Apoi se întorceau acasă. Dacă noaptea visau cânepă verde, era semn că își vor lua bărbat tânăr. Dacă visau cânepă uscată, se măritau cu un om bătrân.

În dimineața zilei de Sfântul Ilie se culegeau plante de leac, în special busuioc, și plante pentru vrăji și farmece. Femeile duceau la biserică busuioc, iar după slujbă îi dădeau foc. Cenușa o păstrau și o foloseau ca leac împotriva aftelor.

Se zice că, în ziua de 20 iulie, nu este bine să mănânci mere, ca să nu-l superi pe Sfântul Ilie, mărul fiind pomul lui preferat. Femeile duc la biserică mere pentru a fi sfințite și, astfel, acestea vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.

Românii pomenesc, în ziua de Sfântul Ilie, sufletele morților, în special pe cele ale copiilor. În unele sate, femeile care aveau copii mici morți chemau copii străini sub un măr pe care îl scuturau și le dădeau de pomană merele care cădeau.

În tradiția populară se mai zice că, dacă tună în ziua de Sânt-Ilie, fructele din livezi vor face viermi.

În unele zone, în ziua de Sfântul Ilie se strângea mierea, operațiunea fiind denumită „retezatul stupilor”. Mierea era recoltată numai de bărbați, curați la trup și suflet, îmbrăcați în haine de sărbătoare. Femeile nu aveau ce căuta în stupină. După recoltare, rudele și vecinii erau invitați la un moment festiv, degustându-se mierea cea nouă, dar și țuica îndulcită cu miere. Masa festivă era păzită de cei care știau să facă farmece și vrăji, întrucât se credea că mierea furată într-o zi mare are puteri magice.

De Sânt-Ilie, ciobanii aveau voie să coboare de la munte pentru prima dată de la urcarea oilor la stână. Ciobanii le aduceau în dar iubitelor și nevestelor furci pentru tors, lucrate de ei cu migală.

În unele zone se mai păstrează obiceiul nedeilor, petreceri câmpenești populare de origine pastorală, organizate de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram. De asemenea, se organizează târguri, iarmaroace și bâlciuri.

În ziua de Sfântul Ilie nu se lucrează, ca să nu fii trăsnit. Nu este bine să stai sub carpen dacă plouă în ziua de Sfântul Ilie, întrucât dracii se ascund în acești copaci și poți fi trăsnit. Nu este bine nici să deschizi geamurile sau ușile dacă plouă de Sfântul Ilie, ca să nu-ți intre în casă vreun drac care fuge de el.

foto: Depositphotos.com