Poezii de toamna. Cele mai frumoase poezii de toamna ale poetilor romani

Poezii de toamna de Nichita Stanescu

Emotie de toamna

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,

ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,

ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,

si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci ma apropii de pietre si tac,

iau cuvintele si le-nec in mare.

Suier luna si o rasar si o prefac

intr-o dragoste mare.

Aer de toamna

Ma curenta privirea ta

intamplatoare.

Frunza tristetii de pe chip

deodata mi-o smulgeai,

si stam in soare,

cu chipul nemiscat si-ndragostit.

Ma curenta privirea ta

intamplatoare,

somnul cu vise mi-l smulgea.

O, si lasa deasupra mea, in soare

doar ramuri de copaci

si pasari rotitoare.

Ma curenta privirea ta

intamplatoare,

si totul devenea in jurul meu

amanuntit.

Si imi parea

c-a fost asa de totdeauna,

si soarele-l uitam, pe bolta-ntepenit.

Inserare de toamna

Ziua aluneca, tragand dupa ea

prin fereastra joasa, culorile joase,

de parca-ai fi-mpins-o cu mainile subtiri

pe care le-ai ridicat din imbratisarea mea.

Steaua neagra a pletelor tale

imi rasare, scanteind,

in dreptul inimii,

cand iedera uscata bate ritmic in geam

un tot mai indepartat si mai negru tam-tam

al secundelor noastre nedezlegate.

Ziua aluneca spre cenusiu, spre negru,

smulgand frunzele si tragand de pe cer

tavanul alburiu al norilor goi,

si-un relief de munti, intors spre noi,

izbucneste deasupra, urcand,

coborand.

foto: Depositphotos.com

Citeste continuarea: 1 2 3 4 5 6 7 8