Cazuri reale: Cand copiii isi ranesc parintii pana la lacrimi

De regula, ceea ce se intampla in exterior este o reflectare a propriilor idei din interiorul nostru.

Daca copilul alege sa spuna anumite cuvinte acuzatoare si dureroase la adresa parintelui iar acesta nu simte o puternica emotie negativa, el va intelege ca ce spune copilul reflecta doar o etapa din formarea lui ca om in care el trebuie sa invete lectia de acceptare si de a nu isi castiga valoare comparandu-se cu altii. Parintele, cu calm si luciditate, isi va lua rolul de educator al copilului si ii va explica cat de mult rau face comparatia cu altii. Fara sa stii cu adevarat tot contextul vietii altora, ce aduce bun sau rau viata altora pe tot traiectul lor. Dar si ce au ales altii, constient sau nu, sa traiasca si sa experimenteze in aceasta viata. Lucrurile nu sunt mereu cum par a fi…

Nu de putine ori, oameni mari cu multe realizari au avut in spate conditii vitrege in familiile lor. Iar acestea i-au motivat ca ei sa mearga mai departe si sa depaseasca conditia parintilor. Ba mai mult, ajutandu-i si pe acestia. Cum si invers este valabil, copii care au avut totul pe tava si s-au folosit de identitatea parintilor lor ca sa se dea mari la scoala sau in grupuri nu s-au mai concentrat sa isi formeze propria lor identitate cu care sa ocupe un loc onorabil pe scena vietii.

Fiecare provocare este o binecuvantare deghizata…

Ar trebui sa afle si copiii nostri atunci cand se supara pe ceea ce viata nu le ofera, temporar, din asa zisa cauza a parintilor lor.

La fel de bine insa, parintii acuzati de copii resimt acest lucru cu multa durere si suferinta si iau haina victimelor, plang si sunt zbuciumati sufleteste. De ce acest lucru? Pentru ca ceva din ce a spus copilul a rezonat cu ceva ce e in interiorul sau, cu propria sa judecata despre sine.

In masura in care noi ne iubim sau ne judecam pe noi insine, fix in aceeasi masura ii iubim sau ii judecam pe altii. Dar si altii ne iubesc sau ne judeca pe noi, intorcandu-se la noi ceea ce noi ne dam noua sau nu ne dam si dam in exterior sau nu dam.

Te mai poate interesa si: Abuzarea parintilor. Ce e de facut cand copilul sau adolescentul te loveste

Acesta este triunghiul vietii.

Asadar, prin legea oglinzii, daca traiesti o asemenea situatie si te doare, evita tentatia de a te supara pe copilul tau. Incearca sa il intelegi, accepta ca vorbele lui ti-au apasat un buton sensibil si fii recunoscator ca astfel il constientizezi. Poate nu ai reusit sa te accepti cu tot ce esti sau ai realizat pana acum? Poate nu ai putut sa te iubesti pe tine sau sa nu te judeci pentru anumite aspecte cum ar fi banii pe care ii castigi, silueta pe care o ai, viata pe care o traiesti, casa in care stai?

Poate ca este un bun moment sa trimiti binecuvantare copilului tau. Sa il asiguri de toata iubirea ta – care nu depinde de nimic din elementele exterioare care par a stabili gradul de fericire – si chiar sa iti rostesti si arati iubirea fata de el. Indiferent ce a spus, cat de nedrept a fost si cat de mult te-a durut. Iarta-i nepriceperea verbalizarii si apreciaza ca a avut curajul sa spuna ce gandeste. Astfel il inveti si pe el lectia iertarii. Ca e demn de a fi iertat dar si ca nu se darama cerul daca spune ce gandeste chiar daca suna incomod pentru altii.

Nu porni de la premiza ca el stie ca il iubesti sau ca ce legatura are iubirea cu aceste situatii.

Are toata legatura din lume: copiul incearca sa isi umple un gol din interior atunci cand se compara cu altii si vrea sa fie mai cu mot decat ei. Gol ce poate fi umplut de prea plinul iubirii. Cand stabilesti o comunicare de la inima la inima, copilul intelege repede ca a fost nedrept sa isi judece parintele. Si reuseste sa vada toate lucrurile bune pe care acesta i le-a daruit, incepand cu a-i da viata pana la toate acele momente speciale care dau stralucire si unicitate relatiei voastre.

Nu te inchide in tine si evita capcana suferintei. Nimeni niciodata nu iese invingator din taramul comparatiilor dintre oameni. Acesta este drumul sigur spre frustrare si neacceptare de sine.

Discuta cu copilul tau ce face ca familia voastra sau relatia voastra sa fie speciala, unica, bogata si frumoasa.

O relatie in care copilul simte ca primeste iubire este cea mai puternica, indiferent cate ai sau nu ai, cate faci sau nu faci, cate esti sau nu esti cu care copilul sa se laude la colegi.

Copilul va avea zilnic butoiasul cu iubire din inima plin cu iubirea ta, cu atentia ta, cu timpul tau acordat lui si se va simti bogat, cel mai bogat om din lume. Chiar daca nu realizeaza asta la nivelul mintii. Sigur ca si celelalte aspecte ale vietii raman o necesitate. Insa cu iubire reciproca in relatia cu parintii lui, va intelege exact cum stau lucrurile. Si nu va simti sa isi judece parintii, ci sa ii iubeasca asa cum sunt. Nu va simti furie si nervi fata de ei, ci compasiune, iubire, solidaritate. Acesta este efectul unei inimi deschise si iubitoare.

Dar pentru asta, ca de la tine sa plece suvoiul de iubire spre tine si spre familie, insotita cu acceptare de sine fix asa cum esti, e bine sa faci intai tu curat in interiorul tau si sa scapi de autojudecati si de autoblamari pe care, printr-o bizara coincidenta, le auzi din gura copilului. Iubeste-te si admira-te pentru diamantul pretios si unic care esti pe acest Pamant.

Si … nu in ultimul rand… pune-te in pielea lui… Nu cumva, candva si tu ai avut tendinta sa iti judeci parintii pentru anumite aspecte unde nu se ridicau la inaltimea asteptarilor tale? Poate fi foarte eliberator momentul cand realizezi asta… si mergi inapoi in timp si faci pace cu tine mic si cu parintii tai, printr-un autentic proces de iertare si de acceptare, care intregeste armonios intreaga voastra familie, de la bunici pana la copii.

Cristina Niculescu

Publisher Sfatulparintilor.ro

Imagine de 3773230 de la Pixabay

Citeste continuarea: 1 2