alandala

Am doua surori mai mici si ne-am inteles intotdeauna bine. Ca orice copil, ne-am si certat, uneori chiar batut, dar nu cred sa fi adormit in vreo seara suparate una pe cealalta. E adevarat ca parintii nostri ne-au tratat egal

Adica e usor de stiut cand e cazul sa-ti schimbi masina, ca nu mai merge bine; cand e cazul sa te muti intr-un alt cartier,  mai multe parcuri; cand iti schimbi hainele,  te-ai ingrasat, s-a schimbat moda, a venit frigul,

Cine are parinti, pe pamânt nu in gand/Mai aude si-n somn ochii lumii plangand/Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti,/Astazi imbatranind ne e dor de parinti./Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc/De atatia copii si

copilul meu nu e botezat! Si nici nu o sa fie. Cel putin de noi, parintii lui. Asa cum o sa-si aleaga meseria, sau prietenii, sau sotia, sau casa, asa sa-si aleaga si religia/credinta. E adevarat ca eu si sotul

Ne-am gandit mult daca sa luam si scaunul de masa pentru  copil (un scaun foarte comod, usor de transportat, se ataseaza cu doua cleme late de masa), insa intr-un final am zis ca nu. Aveam sa regret acesta decizie pentru

Alandala<?xml:namespace prefix = o ns = „urn:schemas-microsoft-com:office:office” />           prin casa            prin viata            prin padure prin oras prin piata prin metrou prin sertare                                 alandala cu masina                                         cu caruciorul                                         cu bicicleta (cand

bebelusul a platit 10% din bilet (baby on lap) si a avut  si el dreptul  la o geanta de mana de 10 kg; nu stiu daca noi am avut noroc, dar pe nici un aeroport nu am fost controlati in bagaje (pe

Codrin – Ioan avea opt luni si zece zile cand ne-am urcat in avion spre Boston. Avea sa fie o calatorie de aproape 12 ore cu avionul cu escala de cateva ore intr-un oras european. Stiam ca o sa ne