Ciclul menstrual la adolescente: când e ceva normal și când e semn de alarmă
Primul ciclu menstrual – numit menarhă – este o etapă importantă în viața oricărei fete. Deși poate veni cu emoții, confuzie sau chiar îngrijorare, înțelegerea semnelor normale și a celor care necesită atenție medicală este esențială pentru sănătatea fizică și emoțională a adolescentelor.
Când apare prima menstruație?
Potrivit American College of Obstetricians and Gynecologists (ACOG), menarha apare, în medie, între 12 și 13 ani, dar poate fi normal să înceapă oricând între 9 și 15 ani. În general, prima menstruație apare la aproximativ doi ani după dezvoltarea sânilor (telarhă) și la scurt timp după o creștere accentuată în înălțime.
Totul despre prima menstruatie la fete
Ce este normal în primii ani?
Este perfect normal ca în primii 2–3 ani ciclul să fie neregulat. Ovulația poate să nu apară lunar, iar variațiile între menstre (21–45 de zile) sunt frecvente. De asemenea:
- Durata menstruației poate varia de la 2 la 7 zile.
- Fluxul poate fi slab sau abundent, și poate diferi de la o lună la alta.
- Simptomele premenstruale (dureri abdominale, schimbări de dispoziție, oboseală) pot fi mai intense în adolescență.
Când devine un motiv de îngrijorare?
Trebuie consultat un medic dacă:
- Menstruația nu apare până la vârsta de 15 ani (amenoree primară).
- Au trecut mai mult de 3 ani de la dezvoltarea sânilor și încă nu a apărut menstruația.
- Ciclul menstrual este foarte frecvent (la mai puțin de 21 zile) sau rar (la mai mult de 45 zile) după primii 2 ani de la menarhă.
- Sângerarea este excesiv de abundentă (ex. dacă este nevoie de schimbarea absorbantului la fiecare 1–2 ore pentru mai multe ore consecutiv).
- Menstruațiile durează mai mult de 7 zile constant.
- Sunt prezente dureri severe care nu cedează la analgezice obișnuite.
- Apar sângerări între menstre sau după actul sexual.
- Menstruația se oprește brusc timp de mai multe luni (amenoree secundară).
Aceste semne pot indica afecțiuni precum sindromul ovarelor polichistice (SOP), tulburări hormonale, anomalii anatomice, tulburări de coagulare sau afecțiuni endocrine (ex: probleme cu tiroida).
