Creste numarul copiilor care se sinucid. De ce se sinucid unii copii?

Ce pot face parintii?

Multi copii care incearca sau reusesc sinuciderea, au dat anumite avertismente mai mult sau mai putin directe familiei de cateva ori inainte sa comita gestul. Asadar, este foarte important pentru parinti sa cunoasca semnele de avertizare de mai sus pentru ca tinerii respectivi sa primeasca toata sustinerea emotionala de care au nevoie.

Unii adulti sunt de conceptie ca acei copii/tineri care afirma ca isi vor face un rau, zic asa doar ca sa obtina atentie. Este important ca toti parintii sa inteleaga ca un copil care este ignorat atunci cand cere atentie, isi va creste sansa sa isi provoace singur un rau pentru a obtine acea atentie.

A primi atentie prin prezenta la camera de garda a spitalului sau vizite la medici ori psihologi nu este tipul de atentie pe care copiii il doresc dar, decat deloc, este bun si acesta, macar isi confirma, subconstient, ca exista si conteaza pentru cei din jur.

Este vital sa intelegi si vezi semnele de avertizare si sa le iei in serios, fara a le cataloga drept mofturi sau tactici de obtinere de atentie sau bagare de seama de la familie.

Asculta si intelege

Stai cu ochii in patru pe un copil care pare depresiv, vesnic suparat pentru ceva si inchis in el. Toti copiii se mai necajesc din te miri ce, dar in general depasesc starea de nemultumire si isi traiesc viata in mai multe motive de entuziasm si multumire decat de insatisfactie. A intelege depresia la un copil este important pentru ca parintii pot avea preconceptii despre acest termen si nu pot concepe ca in familia lor copilul poate nutri asemenea trairi. De exemplu, o depresie la un copil se poate manifesta prin probleme de relationare cu alti copii, note proaste, probleme de somn sau o stare de suparare si iritare generala, mai degraba decat tristete cronica sau plans non stop asa cum se manifesta depresia la multi maturi.

Este vital ca parintii sa mentina linia comunicarii deschisa cu copiii si sa isi exprime permanent preocuparea, suportul si dragostea. Sa ii arati ca iti pasa de tot ce se intampla in mintea si sufletul lui, in lumea lui; ca esti acolo pentru el sa il asculti si sa ii dai un sfat. Daca copilul are incredere in tine, spune-i ca ii iei in serios trairile si temerile, revoltele si supararile, chiar daca din punctul tau de vedere ele nu sunt mari probleme. Pentru copilul tau pot fi de netrecut emotional. O cearta cu un prieten pentru tine este floare la ureche, insa pentru copil poate semana cu sfarsitul lumii. Este important sa nu minimizezi nimic din tot ceea ce defineste viata copilului tau, intrucat ignorarea parintelui va duce la cresterea sentimentului de inutilitate pe lume si de lipsa de speranta.

Ajuta-ti copilul sa vada ca lumea in care traieste nu ii este ostila ci e o lume prietenoasa in care lucruri frumoase il asteapta la tot pasul.

Daca copilul nu se simte confortabil sa vorbeasca cu tine, sugereaza-i o persoana mai neutra, o alta ruda, un indrumator, un consilier scolar sau chiar medicul de familie al copilului. Nu functia conteaza, ci omul cu care el rezoneaza.

Nu exista efort prea mare din partea unui parinte pentru a se asigura ca ofera copilului sau un mediu stabil fizic si emotional de crestere si dezvoltare si acceptare a lumii deseori dure in care cu totii evoluam.

© Alexvalent | Dreamstime Stock Photos & Stock Free Images

Citeste continuarea: 1 2 3