Fraza negativă pe care copiii o aud des și care le poate afecta încrederea în sine
Variante ale aceleiași fraze
Mulți adulți poate nu mai spun direct „nu ești bun de nimic”. Dar aceeași idee apare în alte forme, aparent mai obișnuite:
„Nu faci nimic cum trebuie.”
„De tine nu se alege nimic.”
„Ești inutil.”
„Nu pot să mă bazez pe tine.”
„Iar ai stricat tot.”
„Ce-o să se aleagă de tine?”
„Alții pot, tu de ce nu poți?”
„Mi-e rușine cu tine.”
„M-ai dezamăgit complet.”
Toate transmit același mesaj de bază: copilul nu este suficient, nu valorează, nu poate, nu merită încredere. Diferența dintre o corecție și o rană este uriașă. Poți spune:
„Tema aceasta nu este făcută bine. Hai să vedem unde ai greșit.”
Fără să spui:
„Nu ești bun de nimic.”
Poți spune:
„Nu mi-a plăcut cum ai vorbit.”
Fără să spui:
„Ești obraznic și imposibil.”
Poți pune limite fără să distrugi încrederea copilului în sine.
Ce poate spune părintele în schimb
Nu copilul trebuie menajat cu orice preț, ci identitatea lui trebuie protejată. Copiii au nevoie de limite, dar și de sentimentul că greșeala nu îi anulează.
În loc de:
„Nu ești bun de nimic.”
Poți spune:
„Nu ți-a ieșit acum, dar putem repara.”
În loc de:
„Nu faci nimic cum trebuie.”
Poți spune:
„Aici ai greșit. Hai să vedem pas cu pas.”
În loc de:
„M-ai dezamăgit.”
Poți spune:
„Sunt supărat pentru ce s-a întâmplat, dar vreau să înțelegem împreună.”
În loc de:
„De tine nu iese nimic.”
Poți spune:
„Ai nevoie de mai multă răbdare și exercițiu.”
Copiii incluși în studiul Words Matter au spus că unele dintre cele mai încurajatoare fraze sunt: „Sunt mândru de tine”, „Cred în tine”, „Sunt aici pentru tine” și „Este în regulă să greșești, poți învăța din asta.”
🙏 Rugăciuni pentru copii și familie: cuvinte de liniște, ocrotire și întărire sufletească
Fraza care pare spusă la nervi, dar poate deveni voce interioară
Cea mai mare problemă cu „nu ești bun de nimic” este că, repetată, poate deveni vocea interioară a copilului. La început o spune adultul. Mai târziu, copilul o spune singur, în mintea lui, înainte de un test, înainte de un concurs, înainte de o relație, înainte de orice încercare importantă.
De aceea, psihologii insistă asupra diferenței dintre corectare și etichetare. Copilul trebuie să știe că a greșit, dar nu trebuie făcut să creadă că el este greșeala.
Un copil crescut cu rușine poate deveni un adult care se teme să încerce. Un copil crescut cu fermitate și sprijin poate învăța că greșelile nu îl definesc, ci îl ajută să crească.
Iar uneori, cea mai importantă schimbare începe cu o frază pe care părintele alege să nu o mai spună.
Surse de documentare: Words Matter, UNICEF, Academia Americană de Pediatrie (AAP), Child Abuse & Neglect, Harvard Medical School, Parents.com.
ID 31100909 © Marcel De Grijs | Dreamstime.com
Citeste continuarea: 1 2
Codul secret al banilor: Ce trebuie să porți în portofel ca să atragi bogăția
