Copilul sau adolescentul stă prea mult pe telefon? Cum îl poate ajuta teatrul să se reconecteze cu viața reală

Telefonul nu trebuie să dispară complet din viața copilului sau a adolescentului. Important este să nu ajungă să înlocuiască somnul, mișcarea, relațiile, joaca și activitățile în care participă cu adevărat.

Regulile sunt necesare, dar schimbarea apare mai ușor atunci când copilul sau adolescentul găsește în lumea reală ceva care îl atrage, îl provoacă și îi oferă sentimentul că aparține unui grup.

Pe scurt: când este timpul petrecut pe telefon prea mult?

Putem spune că un copil sau un adolescent petrece prea mult timp pe telefon atunci când ecranul începe să afecteze:

• somnul și odihna;
• mesele și conversațiile în familie;
• temele și capacitatea de concentrare;
• mișcarea și activitățile în aer liber;
• relațiile cu ceilalți;
• interesul pentru activități care înainte îi făceau plăcere.

Problema nu este doar numărul de ore petrecute pe telefon, ci ceea ce telefonul începe să înlocuiască în viața copilului sau a adolescentului.

„Copilul meu stă prea mult pe telefon. Ce pot să fac?”

„Adolescentul meu nu se mai desprinde de ecran. Cum pot să mă apropii de el fără să ne certăm mereu?”

Sunt întrebări pe care le aud foarte des de la părinți. Uneori sunt spuse cu îngrijorare, alteori cu oboseală, după multe negocieri, promisiuni și discuții care s-au terminat cu uși trântite sau cu același „încă cinci minute”.

Înțeleg de ce părinții ajung să simtă că telefonul a devenit un adversar. Este mereu acolo, oferă distracție imediată și nu cere răbdare. Copilul sau adolescentul nu trebuie să aștepte, să se adapteze unui grup sau să treacă prin emoția începutului. Apasă un buton și primește, aproape instantaneu, o poveste, un joc, o recompensă sau sentimentul că face parte din ceva.

Viața reală funcționează mai lent. O prietenie are nevoie de timp. Un joc de grup presupune cooperare. Un hobby cere exercițiu, iar uneori copilul sau adolescentul trebuie să treacă și prin acel moment incomod în care încă nu știe ce are de făcut.

De aceea, nu cred că soluția este să transformăm telefonul în „dușmanul familiei”. Mai util este să ne uităm cu atenție la locul pe care îl ocupă în viața copiilor și adolescenților și, mai ales, la lucrurile pe care a început să le înlocuiască.

Când putem spune că un copil sau un adolescent petrece prea mult timp pe telefon?

Nu există un răspuns identic pentru toate familiile și toate vârstele. Contează ce face copilul sau adolescentul pe telefon, când îl folosește și ce rămâne nefăcut din cauza lui.

Un copil sau un adolescent poate petrece o perioadă mai lungă urmărind un tutorial, discutând cu un coleg sau lucrând la un proiect. Acest timp nu este identic cu orele în care trece automat de la un videoclip la altul, fără să mai fie atent la ce se întâmplă în jur.

Îngrijorarea este justificată mai ales atunci când telefonul începe să afecteze somnul, mesele în familie, temele, mișcarea, relațiile sau activitățile care înainte îi făceau plăcere.

Părinții mai observă uneori că:

• telefonul este primul lucru pe care copilul sau adolescentul îl caută dimineața și ultimul de care se desparte seara;
• devine foarte iritat când trebuie să îl lase deoparte;
• refuză constant ieșirile, jocurile sau întâlnirile cu alți copii și adolescenți;
• nu mai știe ce să facă atunci când nu are acces la un ecran;
• folosește telefonul de fiecare dată când se plictisește, se supără sau se simte singur;
• conversațiile din familie devin tot mai scurte, iar atenția lui rămâne în altă parte.

Un singur astfel de moment nu înseamnă automat că există o dependență. Copiii și adolescenții pot protesta, mai ales când sunt opriți în mijlocul unui joc sau al unei conversații.

Important este să observăm dacă aceste reacții se repetă și ce impact are telefonul asupra vieții de zi cu zi.

De ce simpla interdicție nu rezolvă întotdeauna problema

Când un părinte vede că telefonul ocupă prea mult spațiu, reacția firească este să îl ia.

Uneori, limita este necesară. Copiii și adolescenții au nevoie de reguli clare, previzibile și aplicate cu consecvență. Dar, dacă tot ce facem este să scoatem telefonul din mână fără să oferim o alternativă, rămâne un gol destul de mare.

Copilul sau adolescentul nu pierde doar dispozitivul. Pierde sursa lui imediată de distracție, contactul cu prietenii, jocul preferat sau locul în care se retrage când îi este greu.

Înainte de a spune „iar stai pe telefon”, putem încerca să aflăm ce caută acolo.

Este plictisit? Se simte singur? Îi este greu să intre într-un grup? Are nevoie de relaxare după o zi solicitantă? Evită ceva ce îl sperie? Sau, pur și simplu, nu a descoperit încă o activitate care să îi placă suficient de mult?

Nu fiecare copil sau adolescent care petrece mult timp online fuge de o problemă profundă. Telefoanele sunt construite să ne țină atenția, iar copiii și adolescenții sunt încă în procesul de a-și dezvolta autocontrolul și capacitatea de a-și gestiona timpul.

Totuși, aceste întrebări ne ajută să nu reducem întreaga discuție la ceartă, pedeapsă și confiscarea telefonului.

Cum reducem timpul petrecut de copii și adolescenți pe telefon

1. Stabiliți reguli clare și ușor de respectat

O regulă bună este clară și previzibilă. „Nu mai sta atât pe telefon” este greu de înțeles și aproape imposibil de aplicat.

În schimb, familia poate stabili momente concrete în care telefoanele nu sunt folosite:

• în timpul mesei;
• la teme;
• în ultima parte a serii;
• înainte de culcare;
• în timpul unei activități făcute împreună.

Este important ca regulile să nu se schimbe în funcție de cât de obosit este părintele în ziua respectivă. Când astăzi copilul sau adolescentul are voie trei ore, mâine o jumătate de oră, iar poimâine telefonul este confiscat complet, conflictul devine aproape inevitabil.

Copiii și adolescenții acceptă mai ușor limitele atunci când știu dinainte care sunt regulile și când acestea rămân consecvente.

2. Anunțați din timp încheierea timpului de ecran

Pentru mulți copii și adolescenți, oprirea bruscă este mai greu de gestionat decât limita în sine.

Un anunț simplu „mai ai zece minute, apoi lăsăm telefonul”, îi oferă timp să termine jocul, episodul sau conversația. Nu înseamnă că va fi mereu încântat, dar tranziția devine mai ușoară și mai puțin conflictuală.

În cazul adolescenților, ajută mult ca regulile să fie discutate, nu doar impuse. Nu înseamnă că adolescentul va decide singur limitele, ci că va avea ocazia să își exprime punctul de vedere și să înțeleagă de ce există acele reguli.

Limita rămâne, dar relația nu trebuie să dispară în spatele ei.

3. Puneți telefonul deoparte împreună cu ei

Copiii și adolescenții observă repede diferența dintre ceea ce le cerem și ceea ce facem noi.

Este greu să îi explicăm unui copil sau unui adolescent că telefonul îi ocupă prea mult timp în timp ce răspundem la mesaje la masă sau verificăm notificările în mijlocul unei conversații cu el.

Nu trebuie să fim părinți perfecți. Putem spune simplu:

„Și eu am observat că folosesc telefonul prea mult. Hai să îl lăsăm amândoi deoparte cât mâncăm.”

În felul acesta, regula nu mai este doar o pedeapsă pentru copil sau adolescent, ci devine un obicei sănătos al întregii familii.

4. Nu umpleți imediat fiecare moment de plictiseală

Plictiseala nu este o urgență. Uneori este începutul unei idei.

Când nu primește imediat un ecran, copilul poate începe să deseneze, să inventeze un joc, să construiască ceva sau să caute compania altcuiva.

Adolescentul poate descoperi o activitate nouă, poate ieși la o plimbare, poate asculta muzică, poate scrie, poate citi sau poate căuta un grup în care să se simtă bine.

La început, copiii și adolescenții pot protesta și pot spune că nu au nimic de făcut.

Nu trebuie să le pregătim de fiecare dată un program complet. Putem rămâne aproape, dar să le lăsăm și spațiul de a descoperi singuri ce le place.

5. Căutați o alternativă care le oferă mai mult decât „ocuparea timpului”

Aceasta este, din experiența mea, una dintre cele mai importante diferențe.

Copiii și adolescenții nu au nevoie doar de încă o activitate adăugată în program. Au nevoie de un loc în care să se simtă bine, să fie văzuți, să aibă un rol și să simtă că prezența lor contează.

Pentru un copil sau un adolescent, o activitate atractivă înseamnă poveste, mișcare, emoție, joacă, provocare și contact cu alți oameni de vârsta lui.

Sunt exact lucrurile pe care le caută adesea și în mediul digital, dar pe care, într-un grup real, le poate trăi cu tot corpul și cu toate emoțiile.

O alternativă bună la telefon nu îi ocupă doar timpul. Îl ajută să se conecteze cu el însuși și cu ceilalți.

De ce teatrul poate fi o alternativă reală la telefon și la ecrane

Spun adesea că teatrul concurează cu telefonul pe același teren: are povești, personaje, acțiune, umor, surpriză și emoție.

Diferența este că, la teatru, copilul sau adolescentul nu doar privește. Participă.

Trebuie să fie atent la partenerul lui, să îi asculte ideea, să răspundă, să se miște, să improvizeze și să construiască împreună cu ceilalți.

Uneori conduce jocul, alteori învață să lase spațiu unui coleg. Greșește, râde, reia și descoperă că nu se întâmplă nimic rău dacă nu îi iese totul din prima.

Prin jocurile teatrale și exercițiile de improvizație, copiii și adolescenții își pot dezvolta:

• încrederea în ei;
• capacitatea de exprimare;
• atenția și concentrarea;
• creativitatea;
• comunicarea;
• ascultarea;
• colaborarea;
• curajul de a vorbi în fața celorlalți;
• sentimentul de apartenență la un grup.

În cei peste 15 ani în care am lucrat cu copii și adolescenți, am văzut de multe ori același început.

Un copil sau un adolescent intră în sală ținând telefonul strâns în mână, nu cunoaște pe nimeni și răspunde scurt. După câteva jocuri de improvizație, îl lasă deoparte fără să îi mai amintească cineva.

Nu pentru că telefonul a devenit brusc neinteresant, ci pentru că în cameră se întâmplă ceva la care vrea să participe.

Nu promit că un curs de teatru face telefonul să dispară din viața unui copil sau a unui adolescent. Nici nu cred că acesta ar trebui să fie scopul.

Însă teatrul le oferă experiențe pe care ecranul nu le poate înlocui: contact vizual, mișcare, relații, apartenență, prietenii și bucuria de a contribui la ceva construit împreună.

Cursuri de actorie pentru copii și adolescenți la Școala de Actorie Metamorfoza – SAM

La Școala de Actorie Metamorfoza – SAM, lucrăm cu copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 3 și 18 ani, în grupe adaptate fiecărei etape de dezvoltare.

Cursurile se desfășoară prin teatru, improvizație, jocuri de rol, mișcare și exerciții de comunicare, într-un spațiu în care fiecare participant este încurajat să se exprime în ritmul lui.

Nu le cerem copiilor și adolescenților să fie „talentați” și nici să fie extrovertiți.

Unii vin pentru că iubesc scena. Alții vorbesc foarte puțin în afara casei, se tem să greșească, se adaptează mai greu într-un grup sau au nevoie de mai multă încredere în ei.

La SAM, teatrul nu înseamnă doar replici, personaje și spectacole. Înseamnă relații, comunicare, emoții, curaj și un spațiu sigur în care fiecare copil și adolescent poate simți că are un loc și o voce.

Dezvoltare personală prin teatru sau curs de actorie?

La Școala de Actorie Metamorfoza – SAM există două direcții principale, iar alegerea se face în funcție de vârsta, nevoile și dorințele copilului sau ale adolescentului.

Cursuri de dezvoltare personală prin teatru

Cursurile de dezvoltare personală prin teatru pentru copii și adolescenți pun accent pe:

• încredere;
• exprimarea emoțiilor;
• comunicare;
• atenție;
• colaborare;
• creativitate;
• integrarea într-un grup.

Copiii și adolescenții lucrează prin improvizație, jocuri de rol și situații creative, fără presiunea pregătirii unui spectacol final.

Este o variantă potrivită pentru copiii și adolescenții timizi sau retrași, dar și pentru cei foarte energici, care au nevoie să își transforme energia în atenție, cooperare și exprimare sănătoasă.

Scopul nu este ca toți să devină actori, ci să se simtă mai încrezători și mai liberi să se exprime.

Cursuri de actorie pentru copii și adolescenți

În cadrul cursurilor de actorie pentru copii și adolescenți în București, participanții lucrează și pe text, își construiesc personaje, repetă și pregătesc împreună un spectacol de teatru.

Experiența scenei îi poate ajuta:

• să își gestioneze mai bine emoțiile;
• să vorbească mai clar;
• să își susțină ideile;
• să aibă încredere în propria voce;
• să înțeleagă ce înseamnă responsabilitatea față de o echipă;
• să transforme teama de a greși într-o experiență din care pot învăța.

În ambele tipuri de cursuri, cel mai important rămâne procesul prin care trece fiecare copil sau adolescent, nu perfecțiunea rezultatului.

Cum alegem un curs de teatru potrivit pentru copil sau adolescent?

Atunci când alegem o activitate pentru copii și adolescenți, este important să ne uităm dincolo de program și de apropierea față de casă.

Un curs potrivit ar trebui să ofere:

• grupe organizate în funcție de vârstă;
• exerciții adaptate etapei de dezvoltare;
• profesori care știu să lucreze cu copii și adolescenți;
• un mediu în care greșeala nu este ridiculizată;
• libertatea de a participa treptat;
• reguli clare și relații bazate pe respect;
• un echilibru între joacă, disciplină, creativitate și colaborare.

Pentru copiii și adolescenții care se adaptează mai greu, primele întâlniri pot conta foarte mult. Nu toți vor intra imediat în joc și nu toți vor dori să vorbească în fața grupei din prima zi.

Un spațiu sigur nu forțează copilul sau adolescentul să se exprime, ci îl ajută să capete treptat curajul de a o face.

Cursurile Școlii de Actorie Metamorfoza – SAM se desfășoară în București, la sediul din Șoseaua Iancului 48, Sector 2, în apropierea stației de metrou Piața Iancului.

Grupele sunt organizate în funcție de vârstă, pentru copii și adolescenți între 3 și 18 ani, astfel încât activitățile, ritmul și gradul de dificultate să fie potrivite fiecărei etape de dezvoltare.

Școala de Actorie Metamorfoza este un spațiu dedicat teatrului, improvizației și dezvoltării personale pentru copii și adolescenți din București.

Telefonul nu este problema întreagă

Este ușor să vedem telefonul și mai greu să vedem nevoia din spatele lui.

Uneori, copilul sau adolescentul are nevoie de reguli mai clare. Alteori are nevoie să doarmă mai mult, să petreacă timp cu familia, să se miște sau să găsească un grup în care se simte acceptat.

Iar uneori are nevoie doar să descopere că există lucruri suficient de interesante în afara ecranului.

Nu cred că îi ajutăm pe copii și adolescenți dacă le spunem că lumea lor digitală este lipsită de valoare. Pentru ei, mediul online este și un spațiu de socializare, joacă și explorare.

Îi putem ajuta însă să nu rămână doar acolo.

În loc să încercăm să îi scoatem cu forța din mediul online, putem construi alături de ei o viață offline în care merită să fie prezenți.

Iar uneori, această viață începe simplu: într-o sală de teatru, într-un joc de improvizație, într-o poveste inventată împreună sau într-un grup în care copilul ori adolescentul simte că este ascultat și că prezența lui contează.

---

Despre Mădălina Mărcuș

Mădălina Mărcuș este psiholog, pedagog teatral și fondatoarea Școlii de Actorie Metamorfoza – SAM.

Lucrează de peste 15 ani cu copii și adolescenți, prin teatru, improvizație și programe de dezvoltare personală bazate pe încredere, comunicare, exprimare emoțională și relații sănătoase.

A creat Școala de Actorie Metamorfoza din dorința de a construi un spațiu sigur și empatic, în care fiecare copil și adolescent să se simtă ascultat, încurajat și liber să se exprime.

Întrebări frecvente despre copii, adolescenți și timpul petrecut pe telefon

Cum pot reduce timpul petrecut de copil sau adolescent pe telefon fără certuri permanente?

Stabilește reguli clare și previzibile, anunță din timp încheierea perioadei de ecran și oferă-i activități care presupun participare reală.

Limita este mai ușor de acceptat atunci când nu este folosită doar ca pedeapsă și când adulții din familie respectă aceleași momente fără telefon.

În cazul adolescenților, este important ca regulile să fie explicate și discutate, chiar dacă decizia finală le aparține părinților.

Care sunt semnele că un copil sau adolescent stă prea mult pe telefon?

Printre semne se pot număra iritabilitatea atunci când telefonul este oprit, afectarea somnului, refuzul activităților în afara casei, lipsa interesului pentru alte preocupări și dificultatea de a petrece timp fără un ecran.

Trebuie observat întregul comportament al copilului sau adolescentului, nu un singur episod.

Ce activități îi pot ajuta pe copii și adolescenți să petreacă mai puțin timp pe telefon?

Sunt potrivite activitățile care presupun mișcare, creativitate, interacțiune și apartenență la un grup: sportul, teatrul, improvizația, dansul, muzica, lectura, activitățile artistice sau timpul petrecut în natură.

Activitatea potrivită este cea la care copilul sau adolescentul dorește să revină, nu doar cea care îi ocupă programul.

Este teatrul potrivit pentru un copil sau un adolescent timid?

Da. Copilul sau adolescentul nu este obligat să urce imediat pe scenă sau să vorbească în fața tuturor.

Exercițiile pot începe în perechi sau în grupuri mici, iar dificultatea crește treptat, într-un mediu în care greșeala este acceptată.

Cursurile de teatru sunt doar pentru copiii și adolescenții care vor să devină actori?

Nu. Majoritatea participanților nu vin cu intenția de a urma o carieră artistică.

Teatrul îi poate ajuta să comunice mai clar, să lucreze în echipă, să își gestioneze emoțiile, să aibă mai mult curaj și să se adapteze mai ușor unor situații noi.

De la ce vârstă poate începe un copil teatrul?

La Școala de Actorie Metamorfoza, activitățile sunt organizate pe grupe de vârstă și se adresează copiilor și adolescenților între 3 și 18 ani.

Jocurile, exercițiile și durata cursurilor sunt adaptate nivelului de atenție, vârstei și etapei de dezvoltare a fiecărei grupe.