6 pași pentru a crește COPIII ALFA. Ce trebuie să știe PĂRINȚII
Într-un fel sau altul, aproape toți părinții se pot identifica cu următoarele situații: copilul nu ascultă, nu este interesat să facă ceea ce i se cere și, mai mult decât atât, se consideră „șeful” familiei. Deși este normal ca toți copiii mici să fie centrați pe sine într-o anumită măsură, unii experți susțin că, în anumite familii, problema privind cine este „la conducere” poate merge mult mai departe.
Dr. Deborah MacNamara, consilier clinic, educator și autoare a cărții ”Rest, Play, Grow – Making Sense of Preschoolers (or anyone who acts like one)” (în traducere – „Odihnă, Joacă, Creștere – Înțelegerea Preșcolarilor (sau a oricui se comportă ca unul)”, spune că există o categorie de copii numiți „copii Alfa”, care pot face ca parentingul să fie o adevărată provocare.
„Este o problemă de dominanță”, explică dr. MacNamara. „Când ai un copil Alfa, dinamica relației dintre adult și copil devine inversată. Copilul este atașat de părinte, dar ierarhia este greșită. Acești copii simt nevoia să îi îndrume pe părinți în loc să accepte că părintele este cel care știe să aibă grijă de ei.”
În general, atunci când un copil ocupă poziția dominantă în relația părinte-copil, nu i se pare firesc să urmeze reguli, să asculte sau să accepte îndrumările oferite de îngrijitorii săi. Această situație devine obositoare pentru părinți, care ajung să se simtă epuizați din cauza lipsei de ascultare și cooperare a copilului.
Generatia alfa = copiii nascuti dupa 2010, cei care vor schimba lumea
Reafirmarea rolului părintelui ca lider al familiei
Potrivit dr. MacNamara, copiii Alfa nu apar într-o anumită structură familială, vârstă sau etapă de dezvoltare, deoarece această tendință nu este învățată, ci este o reacție instinctivă profundă. „Instinctul de a deveni un copil Alfa și de a prelua conducerea apare atunci când adulții nu își asumă rolul de lider sau când copilul percepe că mediul său nu este suficient de sigur”, explică specialista.
Există cazuri evidente în care copiii își pierd încrederea în îngrijitorii lor, cum ar fi în situațiile de neglijență parentală. Totuși, problemele de dominanță pot apărea și în familii iubitoare și atente. „Totul se rezumă la atașament. Însă uităm că atașamentul presupune o poziție extrem de vulnerabilă”, spune dr. MacNamara.
Aceasta subliniază că adoptarea unui rol dominant nu este o alegere conștientă a copilului. „Este instinctiv. Copiii au nevoie să fie dependenți de părinți, deoarece sunt imaturi și au nevoie de un ghid care să îi conducă. Crearea unor relații în care copilul se poate baza pe îngrijirea oferită de alții este esențială pentru o dezvoltare sănătoasă.”
Pentru a rezolva această problemă, părinții trebuie să își reafirme rolul de lider în familie, ceea ce permite copilului să renunțe la lupta pentru dominanță.
