Umilinta suptului degetului la copii. Ce spun psihologii despre acest obicei
Nu cred sa existe un act sa provoace mai multa valva, suferinta si neputinta decat suptul degetului la copii (sau al degetelor) si mai ales, a celor trecuti de varsta de 5 ani.
Daca in primul an de viata, suptul degetului este privit ca o normalitate cu ingaduinta si acceptare, pe de o parte datorita argumentelor fiziologice privind sistemul digestiv al bebelusului si pe de alta parte a argumentelor psihanalitice privind organizarea libidinala stadiala, respectiv corelarea primului an de viata cu stadiul oral de dezvoltare, nu la fel se intampla si mai tarziu.
Statisticile evidentiaza tendinta incetarii suptului degetului in jurul varstei de 5-6 ani, insa exista numerosi copii care continua sa-si suga degetul vreme indelungata pana la adolescenta, maturitate, precum si altii care nu reusesc sa se opreasca nicicand din acest gest. Desigur ca, din cauza oprobriului societatii si rusinii care invaluie acest act, nu se cunoaste cu precizie numarul adultilor care isi sug degetul. Cunoscuta cantareata Rihanna declara la varsta de 23 ani ca inca isi suge degetul.
Cum sa dezveti copilul de suptul degetului
Ma voi opri in acest material asupra umilintelor indurate de copiii – prescolari si scolari, care isi sug degetul, din partea parintilor, altor copii si intregii societati.
Pentru ca suptul degetului nu este un act care sa fie stopat dintr-odata cu o ciocolata, cu o promisiune materiala mareata sau dimpotriva, cu amenintare si abuz fizic, parintii se gasesc pusi fata in fata cu propria lor neputinta de a-l face pe copil sa renunte la adictia pentru deget. Neputinta parintilor activeaza si colecteaza intreaga lor frustrare, furie si agresivitate, pe care le mixeaza la un loc cu imaginatia si pe care le canalizeaza asupra copilului sub forma celor mai “originale” strategii de actiune.
