Avocat Claudia Chiriță: tatăl refuză acordul pentru pașaportul copilului sau plecarea în străinătate. Ce poți face?

Dacă tatăl refuză să semneze pentru pașaportul copilului sau nu își dă acordul pentru plecarea minorului în străinătate, mama poate solicita instanței suplinirea acordului părintesc. În funcție de situație, hotărârea judecătorească poate permite eliberarea pașaportului, efectuarea unei călătorii sau ambele.

Avocat Claudia Chiriță, din Baroul București, cu peste 15 ani de experiență în dreptul familiei, explică ce soluții există atunci când tatăl refuză, nu răspunde sau locuiește în străinătate.

Nu orice refuz poate fi înlocuit automat de instanță. Judecătorul analizează interesul superior al copilului, motivele opoziției și probele prezentate. În cazurile urgente poate fi folosită ordonanța președințială, dacă sunt îndeplinite condițiile legale. În alte situații poate fi necesară o acțiune pe fond.

Există și excepții în care acordul celuilalt părinte nu este necesar, însă acestea trebuie verificate și dovedite cu documente.

Trei situații care par la fel, dar se rezolvă diferit

În practică, tatăl nu-și dă acordul acoperă trei situații distincte. Strategia și probele diferă pentru fiecare.

1. Refuzul explicit

Tatăl spune clar că nu semnează. Aici contează motivul refuzului. Dacă refuzul este nejustificat „nu vreau”, „nu e nevoie de vacanță”, „mireasa nu e rudă”, instanța suplinește de regulă acordul pentru o călătorie concretă. Dacă tatăl invocă un risc real, de exemplu, dovezi că mama pregătește mutarea definitiva, instanța îl analizează serios și poate respinge cererea. Recomandarea este să cereți refuzul în scris sau păstrați mesajul prin care a fost exprimat. Motivele invocate de tată devin, de multe ori, cel mai bun argument al mamei.

2. Lipsa răspunsului

Tatăl nu răspunde la telefon, la mesaje sau nu se prezintă la notar. Lipsa răspunsului nu este acord tacit, poliția de frontieră cere declarația scrisă, iar serviciul de pașapoarte cere acordul ambilor părinți. Nici instanța nu tratează tăcerea automat ca pe un refuz nejustificat. Lipsa răspunsului se probează și se apreciază în context. De aceea, păstrați dovezile tuturor încercărilor de contact și strângeți documentele despre călătorie.

Cea mai sigură probă este o notificare scrisă, transmisă la toate datele de contact cunoscute, prin executor judecătoresc sau scrisoare recomandată cu confirmare de primire, dar și pe e-mail sau mesaj, care descrie destinația, perioada și însoțitorul și acordă un termen rezonabil de răspuns. Dacă problema nu se rezolvă, puteți cere instanței de tutelă să soluționeze neînțelegerea, explicând și, dacă există, urgența.

3. Tatăl se află în străinătate

Aici trebuie distins între tatăl care este de acord, dar nu poate veni și tatăl care refuză sau nu poate fi găsit.

Dacă este de acord, nu este nevoie de instanță. Tatăl poate da declarația de acord la o ambasadă sau un consulat al României ori la un notar din țara în care se află. Actul străin are nevoie de apostilă sau supralegalizare și de traducere legalizată. Verificați înainte cu serviciul de pașapoarte și cu poliția de frontieră forma acceptată.

Dacă refuză, procedura este aceeași ca la refuzul explicit, cu citarea tatălui la adresa din străinătate, ceea ce poate lungi procesul.

Dacă nu i se cunoaște adresa, se poate cere citarea prin publicitate. Când lipsa tatălui durează și este totală, merită analizată și cererea de exercitare exclusivă a autorității părintești, care rezolvă problema pentru viitor.

Soluția care se potrivește fiecărei situații

Alegerea căii procedurale este cea mai importantă decizie. O cerere bine întemeiată, dar introdusă pe calea greșită, este respinsă.

Pentru o călătorie concretă, cum ar fi o vacanță, o tabără, un tratament medical sau un eveniment de familie, calea potrivită este ordonanța președințială de suplinire a acordului, care se soluționează de regulă în câteva săptămâni.

Dacă aveți nevoie doar de pașaport, fără o călătorie programată, sau doriți ca instanța să permită călătorii repetate, de exemplu în fiecare vacanță școlară, este necesară o acțiune pe fond întemeiată pe art. 486 din Codul civil. Procesul durează câteva luni, dar soluția este stabilă.

Când tatăl lipsește de mult timp sau blochează constant deciziile privind copilul, soluția definitivă este cererea de exercitare exclusivă a autorității părintești de către mamă (art. 398 Cod civil).

Iar dacă intenția este mutarea copilului în altă țară, nu este vorba despre o simplă suplinire a acordului, ci despre o acțiune pentru schimbarea locuinței copilului (art. 497 Cod civil), care cere un proces pe fond și o analiză amplă a interesului copilului.

Când se poate folosi ordonanța președințială

Ordonanța președințială este o procedură rapidă, dar provizorie. Instanța o admite doar dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

1. cererea pare întemeiată și călătoria este în interesul copilului;
2. există urgență, data plecării este apropiată;
3. se cere acordul doar pentru o perioadă precisă, cu dată de plecare și de întoarcere;
4. instanța nu este pusă să rezolve definitiv conflictul dintre părinți.

Admiterea nu este garantată. Instanța poate considera că problema trebuie judecată pe fond. Cererea se depune, de regulă, la instanța de tutelă de la domiciliul sau locuința copilului. Dacă este admisă, ordonanța se aplică imediat, chiar dacă tatăl face apel.

Când nu mai este nevoie de acordul tatălui

În unele situații, legea nu mai cere acordul tatălui. Trebuie însă să le dovediți cu acte. Se verifică, de exemplu, dacă tatăl a decedat sau a fost declarat dispărut prin hotărâre, tatăl a fost decăzut din drepturile părintești printr-o hotărâre definitive, instanța a stabilit că autoritatea părintească se exercită doar de mama, tatăl se află într-o imposibilitate obiectivă, prevăzută de lege, de a-și da acordul sau există documente privind domiciliul sau reședința copilului în străinătate.

Nu este suficient că tatăl nu se interesează de copil, nu plătește pensia, nu vine la program sau locuiește în altă țară. Nici faptul că locuința copilului a fost stabilită la mamă nu înseamnă că acordul tatălui nu mai este necesar. Este cea mai frecventă confuzie pe care o întâlnesc în consultații.

Există excepții pentru studii, concursuri și tratamente medicale?

Da. Legea nr. 248/2005 prevede situații speciale în care minorul poate călători în străinătate fără acordul ambilor părinți, dacă sunt îndeplinite condițiile legale și sunt prezentate documentele justificative necesare. Printre acestea se numără anumite deplasări pentru studii, participarea la concursuri oficiale și tratamentele medicale în situații prevăzute expres de lege.

Aceste excepții nu se aplică automat oricărei tabere, excursii școlare sau programări medicale. Scopul deplasării, documentele prezentate și condițiile legale trebuie verificate pentru fiecare situație.

Documentele și probele care contează

Instanța nu judecă doar dacă tatăl a refuzat, ci dacă refuzul este justificat și dacă copilul se va întoarce.

Probele trebuie să răspundă la ambele întrebări. Primul set de documente arată cine trebuie să își dea acordul, certificatul de naștere al copilului și hotărârea de divorț sau de stabilire a locuinței copilului. Hotărârea trebuie citită atent, pentru a vedea ce stabilește concret despre autoritatea părintească, locuința copilului, drepturile celuilalt părinte și, eventual, deplasările în străinătate. Dacă măsurile au fost modificate ulterior, sunt necesare și hotărârile noi. Al doilea set dovedește refuzul, notificarea trimisă tatălui împreună cu dovada primirii, precum și mesajele, e-mailurile sau răspunsul scris prin care tatăl a refuzat. Motivele invocate de el sunt adesea decisive.

Al treilea set arată că deplasarea este temporară și în interesul copilului, biletele dus-întors, rezervarea de cazare, invitația, adeverința de tabără sau programarea medicală.

Ultimul set răspunde temerii că minorul nu se va întoarce, contractul de muncă al mamei, adeverința de la școala copilului, actele locuinței din România. Tot aici intră programul de legături personale al tatălui, pentru a arăta că plecarea nu îl afectează sau că zilele pierdute vor fi recuperate. Instanța poate dispune și ancheta psihosocială, iar copilul care a împlinit 10 ani este ascultat.

La frontieră se prezintă hotărârea în original sau în copie legalizată, împreună cu documentul de călătorie al copilului. Recomand ca dispozitivul hotărârii să indice exact țara, perioada, însoțitorul și mențiunea că hotărârea ține loc de acordul tatălui; o formulare vagă poate crea probleme la control.

Ce poate influența soluția instanței? Observațiile avocatului

În cauzele privind suplinirea acordului părintesc, simplul fapt că unul dintre părinți refuză să semneze nu este întotdeauna suficient. Contează motivul deplasării, relația copilului cu ambii părinți, durata călătoriei și garanțiile privind întoarcerea minorului.

„Recomand părinților să nu aștepte până în ultimele zile înainte de plecare. O cerere pregătită din timp, însoțită de documentele relevante, permite instanței să analizeze situația copilului și motivele pentru care acordul celuilalt părinte trebuie suplinit.” — Avocat Claudia Chiriță, Baroul București

Cum se formulează cererea

Cererea trebuie să identifice copilul, părinții, hotărârile anterioare privind copilul și soluția solicitată. Este important să se precizeze clar dacă se cere suplinirea acordului pentru pașaport, pentru o călătorie determinată sau pentru ambele. Pentru călătorie se indică destinația, perioada, scopul, însoțitorul, cazarea și modalitatea de întoarcere. Cu cât aceste detalii sunt mai precise și mai bine dovedite, cu atât instanța poate aprecia mai ușor că deplasarea este temporară și în interesul copilului.

Confuzii frecvente și de ce două cazuri asemănătoare au soluții diferite

Confuziile pe care le întâlnesc cel mai des:

•Copilul are pașaport, deci poate pleca. Fals. Pașaportul este un document de călătorie, nu o autorizație generală de ieșire din România. Dacă minorul călătorește cu un singur părinte, sunt necesare declarația celuilalt părinte, o hotărâre judecătorească sau acte care dovedesc o excepție legală, verificate pentru destinația concretă.

•Orice refuz al tatălui poate fi înlocuit automat de instanță. Fals. Instanța analizează motivele refuzului, probele și interesul copilului. Un refuz întemeiat poate fi menținut.

•Am hotărâre de divorț, deci am rezolvat. Nu neapărat. Trebuie citit ce stabilește concret hotărârea despre autoritatea părintească, locuința copilului și drepturile celuilalt părinte. Domiciliul copilului la mamă nu înseamnă automat autoritate exclusivă. Uneori sunt necesare hotărâri ulterioare de modificare a măsurilor.

•Dacă tatăl nu răspunde, înseamnă că e de acord. Fals. Lipsa răspunsului nu este acord tacit; ea se probează și se apreciază în context.

•În UE merge cu buletinul, deci nu am nevoie de acord. Fals. Cartea de identitate înlocuiește pașaportul, nu acordul celuilalt părinte.

•Copilul are 16 ani, poate pleca singur. Poate călători neînsoțit, dar tot cu acordul părinților.

Întrebări frecvente

Pot scoate copilul din țară doar pentru că are pașaport?

Nu. Pașaportul este documentul de călătorie, nu o autorizație generală de ieșire din România. Dacă minorul călătorește cu un singur părinte, pot fi necesare declarația celuilalt părinte sau acte care dovedesc o excepție legală. Condițiile trebuie verificate pentru situația exactă și pentru destinația concretă.

Ce fac dacă tatăl nu răspunde?

Păstrați dovezile încercărilor de contact, transmiteți o notificare la datele cunoscute și strângeți documentele despre călătorie. Lipsa răspunsului nu este acord tacit. Dacă problema nu se rezolvă, puteți cere instanței de tutelă să soluționeze neînțelegerea, explicând și, dacă există, urgența.

Este suficientă o hotărâre de divorț?

Nu neapărat. Trebuie văzut ce stabilește concret hotărârea cu privire la autoritatea părintească, locuința copilului și drepturile celuilalt părinte. Domiciliul la mamă nu înseamnă automat autoritate exclusivă. Uneori sunt necesare și hotărâri ulterioare sau acte privind modificarea măsurilor.

Pot folosi ordonanța președințială?

Poate fi relevantă dacă există urgență și se solicită o măsură provizorie, de exemplu pentru o deplasare apropiată și bine documentată. Instanța verifică cerințele procedurii și poate considera că obiectul trebuie soluționat pe fond. Admiterea nu este garantată, iar cererea trebuie formulată exact și susținută cu probe.

Ce se schimbă dacă tatăl este decăzut din drepturile părintești?

Decăderea poate schimba substanțial necesitatea acordului, dar trebuie prezentată hotărârea relevantă și verificat dacă este definitivă și ce efecte produce. Decăderea nu trebuie confundată cu restrângerea programului de vizitare, neplata pensiei sau lipsa de implicare. Autoritățile pot solicita acte suplimentare, iar situația se verifică punctual.

Cât durează un proces de suplinire a acordului părintesc?

Durata depinde de procedura aleasă, instanța competentă, probele necesare și posibilitatea citării celuilalt părinte. Ordonanța președințială este destinată situațiilor urgente și poate fi soluționată mai rapid decât o acțiune pe fond. Totuși, nu poate fi garantat că hotărârea va fi pronunțată înaintea unei anumite date de plecare.

Cât costă suplinirea acordului părintesc?

Costurile pot include taxa judiciară de timbru, onorariul avocatului și eventuale cheltuieli pentru obținerea sau traducerea documentelor. Onorariul depinde de complexitatea situației și de procedura necesară. Pentru o estimare concretă, trebuie analizate documentele și obiectul cererii.

Pot obține acordul instanței pentru mai multe călătorii în străinătate?

În anumite situații, poate fi solicitată o hotărâre care să acopere mai multe deplasări ale copilului. Instanța analizează întinderea măsurii solicitate, motivele cererii și interesul superior al minorului. Nu există o aprobare automată pentru orice călătorie viitoare, iar efectele hotărârii depind de formularea dispozitivului acesteia.

Explicațiile din acest articol privesc exclusiv legislația din România, în forma în vigoare la data ultimei actualizări 08.10.2026. Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește consultanța juridică pentru un caz concret.

Despre autor

Articolul a fost redactat de Avocat Claudia Chiriță, Baroul București, avocat cu peste 15 ani de experiență în dreptul familiei și în cauze cu minori, cu activitate în București și Ilfov. Exemplele și observațiile practice provin din dosarele de suplinire a acordului părintesc, autoritate părintească și stabilire a locuinței copilului. Recenziile clienților despre avocat Claudia Chiriță pot fi consultate pe avocatfamilie.ro, unde sunt reunite și opiniile sale juridice publicate în presa națională despre divorț, custodia copiilor și autoritatea părintească.

Aveți o situație asemănătoare?

Fiecare refuz are particularitățile lui: o călătorie apropiată, un pașaport de obținut, un tată care nu răspunde sau care locuiește în altă țară. Dacă tatăl nu semnează pentru pașaport sau pentru plecarea copilului în străinătate, vă pot ajuta să alegeți calea potrivită și să pregătiți probele din timp, astfel încât hotărârea să fie pronunțată înainte de data plecării. Pentru o consultanță puteți programa o întâlnire sau mă puteți suna la 0755.154.444.

Sursa imagine: https://avocatfamilie.ro/