Copilul nu este trofeul tău!

Sfatulparintilor » Familie-Părinţi » Dezvoltare personala » Copilul nu este trofeul tău!

Autor: Redacția Sfatulparintilor.ro , Credit foto: ID 4965234 © Woo Bing Siew | Dreamstime.com

Tot mai des văd că a apărut „o modă” să ai un copil. Îl îmbraci în cămașă albă cu mânecile suflecate, faci poze cu el ca și cum ar fi „trofeul” tău, citești tot ce apare despre „parenting” și îl faci centrul ocupației și al sensului vieții.

Pentru tine, el devine rezultatul atingerii unui obiectiv: planificat, cu dată exactă și chiar cu zodie prestabilită.

Dar să fim sinceri: asta nu are nicio legătură cu copilul.

Este doar controlul tău.

Copilul nu este „al tău”. El doar a venit prin tine.

Și atunci, întrebarea rămâne:

trăiești cu adevărat copilul tău sau doar urmezi ce este „la modă”?

De ce se întâmplă acest fenomen?

Din punct de vedere spiritual, ceea ce vedem acum este mai mult decât o simplă tendință socială.

Are rădăcini adânci:

Dorința de validare și apartenență.

Într-o societate obsedată de imagine, copilul devine parte din brandingul personal.

„Uite ce familie perfectă am, deci sunt împlinit(ă)”.

Este, de fapt, un semn al lipsei de conectare interioară, când nu îți găsești sensul în tine, îl cauți în trofee vizibile.

Ego-ul care caută control.

Planificarea copilului ca proiect, cu dată, zodie și „strategii de parenting”, arată dorința ego-ului de a controla totul.

Dar viața nu poate fi controlată.

Copilul nu vine ca să fie un experiment de management al existenței, ci ca suflet liber cu propria misiune.

Karma colectivă și lecția generației.

Copiii care vin acum sunt catalizatori ai schimbării.

Ei nu acceptă să fie trofee, nu acceptă posesivitatea, pentru că au venit să ne arate unde ne mințim.

Părinții care îi tratează ca pe niște proiecte personale vor descoperi rapid că acești copii nu se lasă controlați.

Oglinda golului interior.

Mulți părinți pun sensul vieții în rolul de mamă sau tată, încercând să umple prin copil golurile proprii.

Dar un copil nu este terapeutul tău. Nu vine să-ți repare rănile, ci să le scoată la suprafață pentru ca tu să ți le vindeci.

De ce a luat amploare sau este mai vizibil acum?

….pentru că omenirea trece printr-o perioadă de resetare a valorilor.

Am intrat într-o eră a „imaginilor perfecte”, unde totul trebuie să fie postat, arătat, validat.

Copilul a devenit parte din această vitrină. Este un test colectiv: omenirea învață să treacă de la posesivitate la conștiența că suntem doar canale pentru sufletele care vin.

De ce trebuie echilibrat fenomenul „mămicilor dezvoltate personal”?

E nevoie de echilibru acum pentru mai multe motive:

-pentru că se confundă rolurile. Multe mame cred că evoluția lor personală se măsoară prin cum „arată” copilul. În realitate, copilul devine povara imaginii perfecte.

-entru că un copil nu este terapeutul părinților. Nu e responsabilitatea lui să vindece rănile mamei sau să fie dovada progresului ei spiritual.

-pentru că generația actuală de copii are o altă conștiință. Ei nu pot fi „proiecte” și nu acceptă controlul. Vor forța părinții să-și dea drumul la posesivitate.

-pentru că spiritualitatea autentică nu e „poză”, ci adevăr.

O mamă cu adevărat conștientă nu transformă copilul în trofeu, ci îl respectă ca suflet independent.