Micul Suflet și Soarele – mesaj pentru orice suflet de Neale Donald Walsh

Conversații cu Dumnezeu

A fost odată un mic Suflet care i-a spus lui Dumnezeu: „Știu cine sunt”.

Și Dumnezeu a spus: „Asta este minunat! Cine ești?”

Iar Micul Suflet a strigat: „Eu sunt Lumina!”

Dumnezeu a schitat un zâmbet larg. „Asta e corect!” a exclamat Dumnezeu. „Tu ești Lumina”.

Micul Suflet era atât de fericit, pentru că își dăduse seama motivul pentru care erau acolo toate sufletele din Regat.

„Uau,” a spus Micul Suflet, „este minunat!”

Dar curând, să știe cine este nu a fost suficient. Micul Suflet simțea ceva înăuntru și acum voia să fie cine era. Și astfel Micul Suflet s-a întors la Dumnezeu (ceea ce nu este o idee rea pentru toate sufletele care vor să afle Cine sunt cu adevărat) și a spus:

„Bună, Doamne! Acum că știu Cine sunt, este bine să fiu eu?”

Și Dumnezeu a spus: „Vrei să spui că vrei să fii cine ești deja?”

„Ei bine,” a răspuns Micul Suflet, „una este să știi Cine Esti, și cu totul altceva să fiu de fapt asta. Vreau să simt cum e să fii Lumina!”

„Dar tu ești deja Lumina”, repetă Dumnezeu, zâmbind din nou.

— Da, dar vreau să văd cum se simte! strigă Micul Suflet.

— Ei bine, spuse Dumnezeu cu un chicotit, presupun că ar fi trebuit să știu. Tu ai fost întotdeauna cel aventurier.

Atunci expresia lui Dumnezeu s-a schimbat. „Există un singur lucru…”

Citeste si: UIMITOR! Alege floarea preferata si afla secretul ascuns al sufletului tau!

„Ce?” întrebă Micul Suflet.

„Ei bine, nu există nimic altceva decât Lumina. Vezi tu, eu nu am creat nimic în afară de ceea ce sunteți; și, prin urmare, nu există nicio modalitate ușoară de a vă experimenta pe voi înșivă ca Cine Sunteți, deoarece nu există nimic din ceea ce nu sunteți.”

„Huh?” spuse Micul Suflet, care acum era puțin confuz.

„Gândește-te așa”, a spus Dumnezeu. „Ești ca o raza de Soare. Ești în regulă acolo. Împreună cu un milion de alte miliarde de lumânări care alcătuiesc Soarele. Și soarele nu ar fi Soare fără tine. Nu, ar fi un soarele fără una dintre razele sale… și acesta n-ar fi deloc Soarele; pentru că nu ar străluci la fel de puternic. Totuși, cum să te cunoști pe tine însuți ca Lumină atunci când ești în mijlocul Luminii – aceasta este întrebarea.”

„Ei bine”, se încântă Micul Suflet, „tu ești Dumnezeu. Gândește-te la ceva!”

Încă o dată Dumnezeu a zâmbit. „Deja am facut-o”, a spus Dumnezeu. „Din moment ce nu te poți vedea ca Lumină atunci când ești în Lumină, te vom înconjura de întuneric.”

— Ce este întunericul? întrebă Micul Suflet.

Dumnezeu a răspuns: „Este ceea ce nu ești”.

— O să-mi fie frică de întuneric? strigă Micul Suflet.

„Numai dacă alegi să iti fie”, a răspuns Dumnezeu. „Nu este nimic, într-adevăr, de care să-ți fie frică, decât dacă decizi tu asta. Vezi tu, inventăm totul. Ne prefacem.”

„Oh”, spuse Micul Suflet și deja se simțea mai bine.

Apoi Dumnezeu a explicat că, pentru a experimenta ceva, va apărea exact opusul. „Este un mare dar”, a spus Dumnezeu, „pentru că fără el, nu ai putea ști cum este ceva. Nu ai putea cunoaște cald fără frig, sus fără jos, repede fără incet. Nu ai putea cunoaște stânga fără dreapta, aici fără acolo, acum fără atunci.”

„Și așa”, a conchis Dumnezeu, „când ești înconjurat de întuneric, nu-ți scutura pumnul și nu ridica vocea și blestemă întunericul. Mai degrabă fii o Lumină pentru întuneric și nu înnebuni din cauza asta. Atunci vei știi Cine ești cu adevărat și toți ceilalți vor ști și ei. Lasă Lumina ta să strălucească, astfel încât toată lumea să știe cât de special ești!”

„Vrei să spui că e în regulă să-i las pe alții să vadă cât de special sunt eu?” întrebă Micul Suflet.

„Desigur!” Dumnezeu a chicotit. „Este foarte în regulă! Dar aminteste-ti că „special” nu înseamnă „mai bine”. Toată lumea este specială, fiecare în felul lui! Cu toate acestea, mulți alții au uitat asta. Vor vedea că este în regulă pentru ei să fie speciali doar când vei vedea că este în regulă pentru tine să fii special.”

„Uau”, a spus Micul Suflet, dansând și sărind și râzând și sărind de bucurie. „Pot fi atât de special pe cât vreau!”

„Da, și poți începe chiar acum”, a spus Dumnezeu, care dansa, sărea și râdea chiar alături de Micul Suflet.

„Ce parte din special vrei să fii?”

„Ce parte din special?” repetă Micul Suflet. „Nu înțeleg.”

„Ei bine”, a explicat Dumnezeu, „a fi Lumină înseamnă a fi special și a fi special are mai multe părți. Este special să fii bun. Este special să fii blând. Este special să fii creativ. Este special să ai răbdare. Te poți gândi la alte moduri în care poti fii special?”

Micul Suflet a stat liniștit o clipă. „Ma pot gândi la o mulțime de moduri de a fi special!” a exclamat atunci Micul Suflet. „Este special să fii de ajutor. Este special să împărtășești. Este special să fii prietenos. Este special să fii atent cu ceilalți!”

„Da!” Dumnezeu a fost de acord, „și poți fi toate acele lucruri, sau orice parte din special pe care vrei să o fii, în orice moment. Asta înseamnă să fii Lumina”.

„Știu ce vreau să fiu, știu ce vreau să fiu!” a anunţat Micul Suflet cu mare entuziasm. „Vreau să fiu partea specială numită „iertare”. Nu este special să poti ierta?”

— O, ba da, îl asigură Dumnezeu pe Micul Suflet. „Este foarte special”.

— Bine, spuse Micul Suflet. „Așa vreau să fiu. Vreau să fiu iertător. Vreau să mă experimentez așa.”

„Bine”, a spus Dumnezeu, „dar ar trebui să știi un lucru”.

Micul Suflet devenea un pic nerăbdător acum. Întotdeauna păreau că există unele complicații.

„Ce este?” a oftat Micul Suflet.

„Nu există pe cine să ierti”.

„Nici unul?” Micul Suflet cu greu îi venea să creadă ceea ce fusese spus.

„Nici unul!” repetă Dumnezeu. „Tot ce am făcut este perfect. Nu există un singur suflet în toată creația mai puțin perfect decât tine. Privește în jurul tău.”

Atunci Micul Suflet și-a dat seama că s-a adunat o mulțime mare. Suflete veniseră de departe ~ din toată Împărăția ~ pentru că se auzisera vestea că Micul Suflet avea această conversație extraordinară cu Dumnezeu și toată lumea dorea să audă ce spuneau. Privind nenumărate alte suflete adunate acolo, Micul Suflet a trebuit să fie de acord. Nimeni nu părea mai puțin minunat, mai puțin magnific sau mai puțin perfect decât Micul Suflet însuși. Așa era minunea sufletelor adunate în jur și atât de strălucitoare era Lumina lor, încât Micul Suflet abia le putea privi.

— Pe cine, deci, să ierti? a întrebat Dumnezeu.

„Doamne, asta nu va fi deloc distractiv!” mormăi Micul Suflet. „Am vrut să mă experimentez ca Cel care iartă. Am vrut să știu cum se simțea acea parte din special”.

Și Micul Suflet a învățat cum trebuie să simți să fii trist. Dar chiar atunci un Suflet Prietenos a făcut un pas înainte din mulțime.

„Nu-ți face griji, Suflete Micut”, a spus Sufletul Prietenos, „te voi ajuta”.

„Chiar?” Micul Suflet s-a luminat. — Dar ce poți face?

„Pot să-ți dau pe cineva pe care să-l ierți!”

„Poti?”

„Cu siguranță!” ciripi Sufletul Prietenos. „Pot veni în viața ta viitoare și pot face ceva pentru ca tu să ierți.”

„Dar de ce? De ce ai face asta?” întrebă Micul Suflet. „Tu, care ești o Ființă de o perfecțiune atât de absolută! Tu, care vibrezi cu o astfel de viteză încât creează o Lumină atât de strălucitoare pe care eu cu greu pot să o privesc! Ce te-ar putea face să vrei să-ți încetinești vibrația la o asemenea viteză incat Lumina ta strălucitoare va deveni întunecată și densă? Ce te-ar putea face pe tine, care ești atât de ușor încât dansezi pe stele și te miști prin Împărăție cu viteza gândului tău, să intri în viața mea și să te faci atât de greu încât ar putea face acest lucru rău?”

— Simplu, spuse Sufletul Prietenos. „Aș face-o pentru că te iubesc”.

Micul Suflet părea surprins de răspuns.

„Nu fi atât de uimit”, a spus Sufletul Prietenos, „ai făcut același lucru pentru mine. Nu-ți amintești? O, am dansat împreună, tu și cu mine, de multe ori. De-a lungul vietilor și peste tot. De secole am dansat. De-a lungul timpului și în multe locuri am jucat împreună. Doar ca nu-ți amintești.”

„Amândoi am fost tot. Am fost sus și jos, stânga și sreapta. Am fost aici și acolo, acum și poi. Am fost bărbatul și femeia, cei buni și cei răi; amândoi am fost victima și ticălosul.”

„Așa ne-am întâlnit, tu și cu mine, de multe ori înainte; fiecare oferindu-i celuilalt oportunitatea exactă și perfectă de a exprima cine suntem cu adevărat. Și așa,” a explicat Sufletul Prietenos în continuare, „voi intra în următoarea ta viață și voi fii „cel rău” de data aceasta. Voi face ceva cu adevărat îngrozitor, iar apoi te vei putea experimenta ca Cel care iartă.

— Dar ce vei face? a întrebat Micul Suflet, doar puțin nervos, „o să fie atât de groaznic?”

„Oh”, răspunse Sufletul Prietenos cu o sclipire, „ne vom gândi la ceva”.

Apoi Sufletul Prietenos a părut să devină serios și a spus cu o voce liniștită: „Ai dreptate în privința unui lucru, sa știi.”

„Ce este asta?” a vrut Micul Suflet să știe.

„Va trebui să-mi încetinesc vibrația și să devin foarte greu pentru a face acest lucru nu atât de frumos. Va trebui să mă prefac că sunt ceva foarte diferit de mine. Și așa, nu am decât o singură favoare să-ți cer în schimb. „

— O, orice, orice! strigă Micul Suflet și a început să danseze și să cânte: „Ajung să fiu iertător, ajung să fiu iertător!”

Apoi Micul Suflet a văzut că Sufletul Prietenos rămânea foarte tăcut.

„Ce este?” întrebă Micul Suflet. „Ce pot să fac pentru tine? Ești așa de maret pentru că esti dispus să faci asta pentru mine!”

„Desigur, acest Suflet Prietenos este un înger!” a întrerupt Dumnezeu. „Toată lumea este! Amintește-ți mereu: nu ți-am trimis decât îngeri.”

Și astfel Micul Suflet a dorit mai mult ca niciodată să îndeplinească cererea Sufletului Prietenos. „Cu ce ​​te pot ajuta?” întrebă din nou Micul Suflet.

„În momentul în care te lovesc in mod repetat”, a răspuns Sufletul Prietenos, „în momentul în care îți fac tot ce ți-ai putea imagina, chiar în acel moment…”

„Da?” Micul Suflet îl întrerupse: „da…?” „Amintește-ți cine sunt eu cu adevărat”.

— O, o voi face! strigă Micul Suflet, „Promit! Îmi voi aminti mereu de tine așa cum te văd chiar aici, chiar acum!”

„Bine”, a spus Sufletul Prietenos, „pentru că, vezi tu, ma voi preface atât de tare, incat ma vei uita. Și dacă nu-ți amintești de mine așa cum sunt cu adevărat, s-ar putea să nu-mi mai pot aminti de mult timp. Și dacă uiti Cine sunt, ai putea chiar să uiți Cine ești și amândoi vom fi pierduți. Atunci vom avea nevoie de un alt suflet care să vină și să ne amintească amândoi de Cine suntem.”

„Nu, nu o vom face!” a promis din nou Micul Suflet. „Îmi voi aminti de tine! Și îți voi mulțumi că mi-ai adus acest cadou ~ șansa de a mă experimenta ca Cine Sunt.

„Și așa, înțelegerea a fost făcută. Și Micul Suflet a intrat într-o nouă viață, încântat să fie Lumina, care a fost foarte specială și încântat să fie acea parte din special numită Iertarea.

Iar Micul Suflet a așteptat cu nerăbdare să se poată experimenta pe sine ca Iertare și să mulțumească orice alt suflet a făcut-o posibila. Și în toate momentele din acea nouă viață, ori de câte ori un suflet nou apărea pe scenă, fie că acel suflet nou aducea bucurie sau tristețe – și mai ales dacă aducea tristețe – Micul Suflet se gândea la ceea ce spusese Dumnezeu.

„Amintiți-vă întotdeauna”, zâmbise Dumnezeu, „Nu am trimis decât îngeri”.

Te mai poate interesa: Video 8 Sfatulparintilor.ro: Micul suflet si conversatia sa extraordinara cu Dumnezeu. Va ajuta si sufletul tau!

sursa: sapphyr.net

foto: Depositphotos.com