1 februarie – Ziua Internaţională a Cititului Împreună. Cei trei ani de-acasă de citit împreună

„În jurul vârstei la care copiii încep școala, perioada cea mai importantă din dezvoltarea creierului lor s-a încheiat. Până la sfârșitul celui de-al treilea an din viața copilului, 85% din dezvoltarea creierului s-a petrecut deja. În loc de „cei șapte ani de-acasă” ar fi mai potrivit să spunem „cei trei ani de-acasă”, pentru că aceștia sunt cei mai importanți în „arhitectura creierului”, structura pe care se va dezvolta acesta în tot restul vieţii. Poate că asta pare o veste proastă, dar nu ar trebui să fie privită așa. Este pur și simplu un adevăr de care trebuie să ținem seama.

 

Iată și vestea foarte bună. În primii trei ani de viață, creierul nu are nevoie de jucării extravagante, părinți cu doctorat sau internet de mare viteză.

 

Ceea ce-i trebuie tânărului creier cel mai mult este un lucru pe care orice părinte, bogat sau sărac, cu diplomă de liceu sau fără, poate să i-l ofere oricând: vorbirea. Cuvintele și dialogul sunt cele care construiesc mintea unui copil.” – Brandi Bates (Citim Împreună România) în postfaţa cărţii „Citeşte-i iepuraşului tău” de Rosemary Wells.

20 de minute în fiecare zi, atât de puţin ar ajunge pentru a hrăni mintea şi spiritul copiilor. Nu trebuie să le citim poveşti elaborate sau să le oferim informaţii din enciclopedii complexe, ci trebuie să le oferim 20 de minute de linişte, seninătate şi de cuvinte şoptite cu un glas cald. 20 de minute de citit împreună, în acest spaţiu plin de siguranţă şi încredere, în care cei mici îşi deschid sufletul către cărţi.

 

Nu este niciodată prea devreme să le citeşti copiilor. Încă dinainte de naştere, bebeluşii se simt legănaţi de vocea calmă a mamei şi de ritmul lent al cititului unei cărţi.

 

Nu trebuie neapărat să fie o carte de copii, poate fi chiar romanul din care citeşte mama, însă cuvintele blânde şi căldura vocii vor linişti copilul. La fel şi după naştere, un copil are nevoie de glasul mamei pentru a se simţi sigur şi iubit, iar o poveste citită pe îndelete îi poate linişti pe amândoi. Pe copil îl asigură de dragostea şi comfortul pe care părinţii i-l oferă, iar pe mama o poate relexa şi conecta cu copilul, după o zi agitată, aşa cum sunt multe dintre zilele cu un nou-născut. În primii trei ani, poveştile înseamnă mai mult decât învăţare de cunoştinţe noi. Poveştile înseamnă conectare, empatie şi iubire.

Pe măsură ce trece timpul, cărţile devin modul în care copilul cunoaşte lumea: culori, forme, sunete, animale, căsuţe, grădini, păduri şi multe aventuri. Copilul devine atras de multitudinea de lucruri noi care i se aştern în faţa ochilor. Copilul învaţă, creşte şi îşi formează pasiuni. Dragostea pentru cărţi se educă şi apoi înfloreşte de la un sine. Niciodată nu este prea devreme pentru cărţi!

 

Recomandari de lectură pentru 1-3 ani:

• „Omida mâncăcioasă”, carte-jucărie pentru bebeluşi.
• Seria „Prima mea carte” de Eric Carle: „Prima mea carte despre numere”, „Prima mea carte despre culori”, „Prima mea carte despre forme”, „Prima mea carte despre casele animalelor”
• „Licurici îşi caută amici” de Eric Carle, carte senzorială cu lumini
• „În iarbă”, o carte ce reprezintă sensibilitatea şi minimalismul japonez:
• „Maimuţica Bramburica”, o carte amuzantă, în versuri, despre iubire şi regăsire
• „O casă nouă pentru familia Şoricel”, o carte japoneză despre tihna şi liniştitea unei familii din mijlocul pădurii

„De ce plângem?”, o explicaţie a plânsului şi a emoţiilor pentru întreaga familie