Spre ce te grabesti? Opreste-te si zambeste-ti!

Stateam si ma gandeam zilele acestea la goana nebuna in care suntem prinsi zi de zi. Despre cum alergam de la o sarcina la alta fara sa clipim, fiind prinsi intr-o valtoare a gandurilor. Uneori nici nu mai clipim, mergem pe pilot automat. Ora de ora. Zi de zi. Luna de luna. O viata intreaga…

Avem uneori momente in care ne trezim cand ceva ne scoate din ritmul acesta….din rotita soricelului. Ajungi tu, om drag, sa te uiti in oglinda si sa nu te mai recunosti. Te intrebi de ce s-au indepartat toti de tine si cum de ai ajuns sa simti oboseala asta adanc infipta in oase.

Chiar, cum ai ajuns aici?

Iti mai amintesti cum erai cand erai copil? Zambeste! Stiu ca undeva in inima ta mai stii ce te anima atunci si cat de fericit era sufletul tau cand punea la cale diverse pozne. Imaginatia era fara limite.

Cum ar fi sa te reintorci astazi la starea aceea de spirit si sa te uiti mai mult in sufletul tau? Nu ai timp? Cer toti prea multe de la tine? Ai multe de indeplinit astazi, nu-i asa? Se pare ca mereu alte lucruri sunt mai importante decat ceea ce simte sufletul tau. Cum sa-l superi pe x? Cum sa iti lasi copiii chiar asa, de capul lor si tu sa te ingrijesti doar de tine? Of…sentimentul datoriei care ne macina si ne spala mintea de tot.

Iti scriu toate acestea pentru ca am trecut pe strada aceasta si pasii ma poarta uneori cu incapatanare inapoi pe acest drum. Spre deosebire de anii din urma cand nici nu imi imaginam ca poate exista o alta varianta din momentul in care „esti la casa ta”, in timp am reusit sa ma detasez cu multa greutate de aceste idei.

Fac slalom intre roata soricelului si avantul vulturului care reuseste sa se desprinda de cum i-a fost dresata mintea si zboara. Si ce eliberare simt cand reusesc sa imi infrang toate limitarile si piedicile pe care tot singura mi le-am pus cu ani in urma! Evadez din inchisoarea mintii si incep sa ma uit la mine, sa ma regasesc si cu stanjeneala ma scuz in fata mea ca nu am avut timp in ultima vreme sa ma uit cu adevarat la mine. Dincolo de rutina zilnica superficiala.

Ai stat cu tine in ultima vreme in liniste si te-ai intrebat ce mai faci? Cum iti mai e? Te rog opreste-te si zambeste-ti! Zambetul tau iti va fi medicament pentru inima si iti va insenina intreaga zi! Am facut si eu asta si cel mai greu a fost in momentele in care eram suparata, frustrata sau furioasa.