Miracolul atingerii divine, daca l-am simtit? Categoric DA! Altfel n-as fi atins aceasta varsta, de aproape 74 de ani, tinand cont de vicisitudinilor sortii mele. Doar cateva momente critice din viata mea, din care, daca nu era Providenta, poate nu mai eram nici eu in viata:
– m-am nascut cu un handicap locomotor, iar pe vremea aceea (dupa razboi), parintii n-au reusit sa mi-l rezolve. Au incercat, dar n-au putut merge pana la capat din motive de saracie, lipsa de bani dar si de medici specialisti, care puteau fi gasiti doar in Cluj, la peste 100 de km de satul meu natal, neinstruiti. Si am ramas asa, cu soldul luxat.
– prin gratia divina ce i-a insuflat, la 15 ani ai mei, directorul liceului ce-l urmam (in Zalau) si medicul scolar, nici mai mult, nici mai putin, intr-o zi m-au urcat intr-o salvare, m-au dat in seama unei asistente si m-au trimis in Cluj, pentru un consult ortopedic. Doctorita ce m-a consultat ne-a promis ca se poate rezolva luxatia soldului, chiar daca era cam tarziu si nu foarte usor. Am ascultat-o, am fost operata si deficienta, rezolvata in mare parte. Eram fericita, doar dupa operatie implineam 16 ani si nu-mi era totuna cum arat. Daca nu inainte, atunci am constientizat cu convingere, ca Dumnezeu mi-a intins mana, chiar daca intr-un mod la care nu ma asteptam: prin doi oameni straini, care de-abia ma cunosteau, fiind eleva liceului respectiv, si-au dorit sa ma ajute, fara sa le ceara cineva. Si au facut-o;
Am pierdut urmatorul an de liceu cu operatia si statul in ghips (6 luni, in 2 reprize de cate 3 luni), dar am pus sanatatea mea in prima linie. Si a fost corect. Toamna mi-am reluat studiile si totul a reintrat in normal.
Mi-am continuat studiile universitare, la “fara frecventa”, nu mi-am permis altfel, din lipsa de bani, dar si pentru a-mi ajuta parintii bolnavi si batrani, locuind cu ei sau in apropiere. Ei stiau asta si se rugau lui Dumnezeu pentru mine.
Citeste continuarea: 1 2