In urma articolelor publicate anterior, am primit cateva mail-uri cu situatii de viata cu adevarat cutremuratoare. Puteam simti disperarea, durerea, panica sau nedumerirea celor care imi scriau ca si-au pierdut fratele, copilul, sotul, parintii sau mai multi, unul dupa altul.
Asa ca m-am hotarat astazi sa scriu cate ceva despre ce am descoperit eu in cei 16 ani ai mei de “cautari”, despre cum vad eu si Sinele meu Inalt aceste lucruri acum si sa va impartasesc cateva informatii care va pot ajuta sa gasiti raspunsuri la intrebarile dureroase.
E posibil sa nu rezonati cu anumite aspecte. E perfect. Nu incercati sa va insusiti niste concepte care sunt in dezacord cu sistemul vostru de credinte sau valori dar nici nu va refuzati oportunitatea de a citi ceva care e posibil sa va ajute sa va schimbati propria paradigma.
Abordarea umana a experientei
Cand pierzi pe cineva drag prima reactie e cea de amortire. Nu intelegem ce se intampla, simtim ca ne prabusim in noi. E o reactie de aparare a organismului.
Apoi, incet, incet ne “dezmortim”, ca un cub de gheata care si-a pastrat forma pana atunci, incepem sa ne topim, sa ne scurgem, sa ne trezim. Si incepe durerea, nedumerirea, vin intrebarile: “de ce?”, “de ce mie?”, “de ce el/ea?”, “de ce acum?” …
Citeste continuarea: 1 2
