Daca obisnuiti sa va petreceti concediul la mare, este imposibil sa nu fi fost martorii unei scene in care unii parinti incearca cu disperare sa isi convinga copilul sa intre in apa, in timp ce acesta urla la propriu si fuge mancand … nisipul. Este cu adevarat neplacut sa ajungi in sfarsit la mare cu micutul tau si sa nu te poti bucura impreuna cu acesta de o balaceala in valuri!
Frica de apa nu este ceva neobisnuit la copiii mici, de cativa anisori.
Despre fricile normale ale copilariei cititi mai mult aici. De obicei, acesti micuti se impotrivesc si acasa, cand li se face baie in cada, si temerile lor sunt generate fie de disconfortul de a simti apa curgandu-le pe fata si blocandu-le respiratia, fie de spaima capatata de pe urma unor mici accidente (ex: alunecari, aspirarea apei pe caile nazale etc) care le-au trezit instictele de conservare. De multe ori chiar parintii gresesc, fortandu-si copiii sa intre in apa inainte de a fi pregatiti pentru asta sau grabindu-se sa termine baita cat mai repede, in ciuda semnelor de protest sau de disconfort ale copilului, mergand pe principiul “lasa-l ca ii trece!”. Daca un copil se teme de apa din cada, este logic ca el va avea o reactie cel putin egala cand va vedea o piscina plina sau intinderea nesfarsita a marii!
Citeste si: Cum sa iti ajuti copilul care are frici si fobii
Este foarte important sa intelegem ce anume genereaza frica micutului:
- disconfortul determinat de curgerea apei pe fata
- teama ca sub apa se ascunde ceva
- teama ca nu va putea respira
- (in unele cazuri) teama ca ar putea fi “tras” prin scurgerea cazii odata cu apa.
Daca aceasta frica se manifesta numai la piscina sau la mare, este foarte probabil ca micutul sa fie impresionat de volumul mare de apa, de zgomot sau de miscarea valurilor. O intindere de apa care se misca tumultos poate parea vie pentru un copil de cativa anisori fara simtul realitatii dezvoltat inca!
In cazul copiilor mai marisori, dupa 6-7 ani, frica de apa nu mai este justificata.
Copiilor le place in mod natural sa se joace cu apa, sa plonjeze, sa se balaceasca in voie. In anumite cazuri de frica intensa vorbim de o fobie specifica, o tulburare anxioasa ce necesita o abordare terapeutica aparte. Este gresit a forta copilul cu hidrofobie sa intre in apa, stresul generat este echivalent cu o adevarata trauma!
In functie de cauza, este recomandabil sa fie facute diverse activitati in care, treptat si prin joaca, utilizand diverse jucarii si dand chiar exemplul propriu sau implicand alti copii, obisnuim copilul treptat cu situatia anxiogena. In acest proces gradual de expunere a copilului la stimulul generator de anxietate, copilul trebuie sa simta ca detine controlul asupra situatiei. Treptat inseamna ca procesul de acomodare al copilului cu apa poate dura cateva saptamani sau chiar luni. Nimic nu se poate rezolva miraculos peste noapte atunci cand vorbim de frica sau de anxietate, emotii “primitive”, foarte puternice si rezistente la schimbare. In fond, am fost echipati cu aceste emotii pentru a ne asigura supravietuirea! Daca planuiti un concediu la mare cu un copil cu frica de apa, este bine sa incepeti din timp procesul de acomodare pentru a avea cat mai putine surprize neplacute in concediu.
Te mai poate interesa si: Cele mai comune 5 frici ale copiilor. Ce poţi face ca să îl scapi de ele
Cum puteti proceda daca sunteti deja la mare si copilul nu vrea sa intre in apa? Iata cateva sfaturi practice:
- Sub nicio forma nu fortati copilul sa intre in apa. Il puteti lasa in grija unei persoane in timp ce dumneavoastra ii aratati ce bine va simtiti in valurile marii.
- Nu incepeti discutii lungi (si inutile!) de convingere. Cu cat veti insista mai mult, cu atat ii veti trezi mai mult instinctul de conservare, generandu-i senzatia ca “ceva nu este in regula”. Purtati-va natural si fiti relaxat. Nu discutati despre frica lui, pronuntand cuvinte-cheie care accentueaza anxietatea, ca de exemplu: “nu ti se intampla nimic, nu mori!”, “te asigur ca nu e niciun rechin in apa”, “nu-ti face apa nimic, nu te musca!”
- Nu negati frica micutului spunand “nu ai de ce sa te temi” sau “nu fi fricos”. Este de preferat sa nu spuneti nimic si sa discutati despre altceva, asigurand insa copilul de suportul dumneavoastra emotional (fiti calm, vorbiti frumos, tineti copilul in brate, jucati-va cu el).
- Nu promiteti cadouri sau recompense pentru “dupa” baia in mare. Cel mult, copilul va face un efort sa va faca pe plac de dragul recompensei, insa placere sigur nu ii face si de frica nu va scapa!
- Invitati copilul sa se joace impreuna cu dvs cu diverse jucarii la malul marii, din ce in ce mai aproape de apa. Cereti-i sa aduca apa cu galetusa sau aduceti dvs si turnati-o intr-o groapa in nisip in care sa se joace cu piciorusele. Lasati copilul sa observe in liniste de pe mal alti copilasi care se joaca in apa.
- Adunati scoici impreuna cu copilul pe care sa le folositi pentru a decora un castel de nisip. In timp ce faceti asta, intrati “accidental” cu picioarele in apa, sau stropiti-l cu apa din joaca.
- Fiti multumit daca micutul accepta sa stea la mal, abia atingand apa. Pentru o prima etapa, este bine si atat!
- In cazul copiilor care se tem de valuri, alegeti sa faceti aceste activitati in zilele cand marea este linistita sau la piscina, daca este posibil.
- Bucurati-va de concediu si propuneti-va ca, anul urmator, sa incepeti din timp pregatirea pentru contactul copilului cu marea.
Monica Bolocan, psiholog clinician si educational
Foto: Pixabay.com
